Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Opinii Repere și idei Însemnări inedite cu oameni și locuri sfinte

Însemnări inedite cu oameni și locuri sfinte

Galerie foto (1) Galerie foto (1) Repere și idei

Sfântul Cuvios Ioan Iacob de la Neamț a trăit puţin, dar s‑a rugat în­de­lung şi a agonisit lumină multă în suflet. Și‑a petrecut viaţa căutând mereu să rămână de­par­te de ceea ce îl putea în­str­ă­i­na de Dumnezeu. Despre asceza Cuviosului Ioan Iacob am aflat din mărturi­si­rile altora, sau din discrete referiri ce se regăsesc în însemnările şi versurile personale ale sfântului, cele mai multe din nevoinţele sale fiind cunoscute doar de Dumnezeu Atoateştii­torul. La Schitul Românesc de lângă Iordan şi apoi în pustiul Ho­ze­vei, Cuviosul Ioan Iacob a schimbat dorul după ţară cu dorul după Cer... Redăm în continuare inedite rânduri de scrisori‑document ce stau mărturie pentru file de istorie ce s‑au scris de mult. Arhimandritul Victorin Ursache l‑a recomandat Patriarhului Nicodim pe monahul Ioan Iacob, cu metania la Mănăstirea Neamț, la acea vreme închinoviat în Mănăstirea Sfântului Sava din Palestina, pentru a fi numit egumen al Schitului Românesc de la Iordan.

Căminul Românesc

Ierusalim

No. 1

Jerusalem, Noemvrie 1946

Dos. 1

Înalt Preasfințite Stăpâne,

Cu cea mai adâncă smerenie, Vă aduc la cunoștință că mulțumită ajutorului lui Dumnezeu și cu rugăciunile I.P.S. Voastre am ajuns bine la Ierusalim.

În timpul călătoriei, am fost nevoit să mă opresc pentru vreo câteva zile la Constantinopol, pentru completarea unor formalități și pentru a lua legătura personal cu Consulatul Român de‑acolo, care reprezintă și interesele românilor din Palestina, pentru a ne ajuta la caz de nevoie. De aceea am ajuns mai târziu decât se aștepta, cu atât mai mult că de la Constantinopole până la Haifa vaporul turcesc cu care am venit a făcut unsprezece zile. Nu am suferit însă nimic, căci vremea a fost excepțional de favorabilă în tot timpul călătoriei pe mare.

În Ierusalim, m‑am întâlnit cu cele mai mișcătoare momente din viață, simțind o bucurie sufletească imposibil de a o putea exprima prin cuvinte, în primele momente când Bunul Dumnezeu a voit ca și Sfintele Locuri să primească închinarea nevredniciei mele. Nici în această împrejurare nu au fost departe de gândul și inima mea figura și numele I.P.S. Voastre și ale tuturor cunoștințelor din țară, simțindu‑mă fericit a mă gândi că în momentul rostirii numelui lor, în fața Sfântului Mormânt, Bunul Dumnezeu Își revarsă binecuvântarea și ajutorul Său asupra tuturor.

După îndeplinirea primelor formalități de prezentare la autoritățile în drept, voi vedea ce se va mai putea face și pentru rezolvarea chestiunilor în legătură cu instituțiile noastre de aici. Deocamdată prea puțin, din cauza împrejurărilor binecunoscute și acolo.

Clădirea Căminului e ocupată și administrată de către Guvernul englez, prin Custodia Proprietăților Inamice din Palestina, iar mobilierul din clădire a fost ridicat și transportat într‑o altă clădire din oraș, fiind folosit pentru camerele de locuit de către personalul Poliției din localitate.

Părintele Inochentie (Moisiu - n.n.) și‑a dat multă silință să susțină și să apere interesele Patriarhiei Române aici și, cred, numai datorită prezenței Cuvioșiei Sale se mai poate găsi ceea ce se vede aici.

Acum fiind suferind, așteaptă aprobarea și formalitățile necesare pentru a se reîntoarce cât mai curând posibil în țară.

Tot astăzi m‑am prezentat la P.F. Patriarh Timotei al Ierusalimului; m‑a primit foarte binevoitor. Am stat mult de vorbă cu P.F. Sa, interesându‑se despre starea Bisericii din România, și a I.P.S. Voastre, și m‑a rugat cu această ocazie să Vă transmit cele mai bune urări pentru sănătatea I.P.S. Voastre și prosperarea Sfintei Biserici Ortodoxe din România.

În ceea ce privește delegația mea, mi‑a spus că ar fi bine dacă aș avea o adresă oficială din partea I.P.S. Voastre, adresată Sf. Patriarhii din Ierusalim, prin care să mi se facă recomandarea, arătându‑se calitatea în care sunt trimis și misiunea ce‑o aș avea de îndeplinit în Ierusalim.

Deosebit de aceasta, voi avea nevoie și de o scrisoare de recomandare, în limba engleză, adresată din partea I.P.S. Voastre către Guvernul britanic din Ierusalim, deoarece, nefiind nici un reprezentant oficial din partea Statului, în Palestina, voi fi silit a interveni direct către autoritățile respective pentru susținerea intereselor instituțiilor noastre bisericești din Palestina.

Mi‑ar fi de mare folos dacă ar putea fi trimise aceste două adrese cât mai curând, deoarece până la primirea lor nu voi putea face nimic pentru eliberarea proprietăților noastre de sub starea de rechiziție.

Arhim. Victorin Ursache

Arhimandritul Victorin Ursache scria Patriarhului Nicodim, la 20 ianuarie 1947, recomandând pe monahul Ioan Iacob, cu metania la Mănăstirea Neamț, la acea vreme închinoviat în Mănăstirea Sfântului Sava din Palestina, pentru a fi numit egumen al Schitului Românesc „Sfântul Ioan Botezătorul”, numit de greci Prodromul, de la Iordan:

Căminul Românesc

Ierusalim

No. 14

Ierusalim, 20 ianuarie 1947

Înalt Preasfințite Stăpâne,

Cu cea mai adâncă smerenie Vă aduc la cunoștință următoarele:

Căminul Românesc și în prezent se află tot sub administrarea Custodiei Proprietăților Inamice din Ierusalim, fără prea mari nădejdi de a ne putea fi eliberat curând.

Mănăstirea românească de la Iordan cred, însă, că ne‑ar putea fi dată în administrarea noastră, dacă ar putea sta cineva acolo mai de nădejde care s‑o îngrijească.

Trăiește acolo un călugăr de origine română, anume protos. Gherasim Luca, care administrează această proprietate, fiind numit și plătit din partea Custodiei Proprietăților Inamice din Palestina.

Cuvioșia Sa are pașaport englez și vrea să plece cât mai curând posibil în America, deoarece nici nu‑și prea dă interes să îngrijească de această instituție așa cum ar fi nevoie.

Întrucât nu cred posibil să poată fi trimis curând din țară un călugăr care să îngrijească de această proprietate; pe de altă parte, nu oricine ar putea trăi în această regiune necunoscută, în mijlocul pustiului, singur, întâlnindu‑se doar din vreme în vreme cu beduinii arabi de pe acolo.

Trăiește însă în Palestina un călugăr cunoscut și de către I.P.S. Voastră, anume monahul Ioan Iacob, călugărit în Sfânta Mănăstire Neamțu, care a petrecut doi ani într‑o peșteră din pustiul Iordanului, în apropiere de mănăstirea românească și opt ani la Mănăstirea Sfântului Sava, în care se află și acum. Are studii secundare (diplomă de bacalaureat), cunoaște la perfecție limba greacă, araba și ceva engleză; foarte nevoitor în cele călugărești, care nu numai că face cinste monahismului român, ci, dacă nu‑l va părăsi ajutorul Bunului Dumnezeu și de acum înainte, poate deveni o strălucită făclie de adevărată viață pustnicească în aceste Locuri Sfinte și binecuvântate de Dumnezeu.

De aceea, cunoscând Înalta atențiune care o arătați I.P.S. Voastră față de toate bunele propuneri, în interesul unei activități mai rodnice în domeniul vieții spirituale a Sfintei noastre Biserici, Vă rog să binevoiți a aproba ca monahul Ioan Iacob, de la Sfânta Mănăstire Neamțu, actualmente închinoviat în Mănăstirea Sfântului Sava din Palestina, să fie numit egumen al Schitului Românesc de la Iordan, cu hramul Sf. Ioan Botezătorul.

Pe lângă P.C. Sa cred că s‑ar mai putea aduna încă vreo doi, trei călugări români, și astfel în mijlocul pustiului, pe malul râului Iordan, s‑ar putea înălța smerite rugăciuni de slăvire lui Dumnezeu și în limba română, pentru ca Bunul Dumnezeu să Se milostivească și să dăruiască și întregului popor care vorbește această frumoasă limbă binecuvântare cu bogatele Sale daruri spre binele neamului și Bisericii strămoșești.

Arhim. Victorin

Răspunsul afirmativ al Patriarhului Nicodim pentru părintele Victorin Ursache a venit în martie 1947:

București, 11 martie 1947

Consiliul Central Bisericesc

Str. Maria Rosetti Nr. 63

Prea Cuvioase Părinte,

Referindu‑ne la rapoartele P.C. Voastre nr. 14 și 15/947, prin care ne recomandați numirea cuviosului monah român Ioan Iacob, viețuitor în Mănăstirea „Sf. Sava” din Palestina, ca egumen al mănăstirii românești de la Iordan, cu hramul Sf. Ioan Botezătorul, vă comunicăm că am aprobat propunerea și am intervenit ca hirotonirea sa în ieromonah să se facă la Ierusalim, cum va dispune
(Înalt) Prea Fericitul Patriarh Timotei, dându‑i‑se cu acea ocazie și drepturile de duhovnic.

Imediat ce va fi hirotonit, îl veți instala în postul de egumen, dându‑i în primire avutul mănăstirii românești de la Iordan, cu hramul Sf. Ioan Botezătorul, cu inventar şi proces verbal, din care ne veţi înainta câte un exemplar.

În cazul când se va mai menţine starea de rechiziţie a mănăstirii, veţi interveni ca drepturile de custode pe care le are părintele Gherasmin Luca de la autorităţile englezeşti să fie trecute asupra noului numit, ca să poată pune ordine deplină în toată gospodăria locală.

Cu arhiereşti binecuvântări,

Nicodim,

Patriarh

Arhimandritul Victorin anunța ceva mai târziu faptul că monahul Ioan Iacob a fost hirotonit ierodiacon și ieromonah în zilele de 4, respectiv 17 mai 1947, în Biserica Sfântului Mormânt din Ierusalim, „pe seama mănăstirii româ­nești de la Iordan”:

Nr. 16/947

15‑18 mai 1947

Înalt Preasfințite Stăpâne,

Potrivit aprobării Înalt Preasfinției Voastre – ord. N. 467/1947 – în legătură cu mănăstirea românească de pe valea râului Iordan – Palestina, și adresa I.P.S. Voastre N. 118/1947 – către Prea Fericitul Patriarh Timotei al Ierusalimului, părintele Ioan Iacob, cu metania din Sf. Mănăstire Neamțu din România, a fost hirotonisit, în ziua de 4 mai 1947, diacon la Sf. Mormânt al Mântuitorului nostru Iisus Hristos din Ierusalim, de către P.S. Mitropolit Panteleimon al Neapoleosului și Samariei, iar în ziua de 17 mai a.c., ieromonah, de către P.S. Mitropolit Epifanie al Filadelfiei și Transiordaniei, tot la Sf. Mormânt, pe seama mănăstirii românești de la Iordan.

În prezent – potrivit rânduielilor bisericești, trebuie să slujească un timp la mănăstirile Patriarhiei din Ierusalim pentru a deprinde toate rânduielile slujbelor bisericești, urmând ca după aceasta să‑și ia în primire ascultarea rânduită.

Exprimându‑Vă și cu această ocazie cele mai călduroase mulțumiri, primiți, Vă rog, I.P.S. Stăpâne, mărturisirea celor mai alese sentimente de iubire fiască.

Arhim. Victorin

I.P.S. Sale, Înalt Preasfin­țitului Nicodim, Patriarhul României – București

Patriarhia Română