„Intelectualul“ de carton şi expoziţia ruşinii

Experienţa subculturală susţinută în Germania de Institutul cultural român, în numele României, sub numele „Zilele Culturii Româneşti“, este cea care ne prilejuieşte aceste rânduri, încărcate de indignarea de a sesiza şi a de fi nevoiţi să comentăm asemenea acte incalificabile de tupeu „intelectual“.

Cei care au patronat acest dezgustător fenomen - foarte îndepărtat de cultura şi arta autentică - sunt cei care se autointitulează „intelectuali“, pervertind denumirea uneia dintre cele mai delicate şi valoroase noţiuni a limbii române. Chiar dacă activitatea lor i-ar îndreptăţi să-şi aroge onoranta titulatură, şi-au pierdut acest drept din momentul în care au decis promovarea acestor expoziţii subculturale şi blasfemiatoare, fără a ţine cont de consecinţele veşnice ale unui astfel de act. Ei nu ştiu sau nu ţin cont de faptul că orice act are consecinţe imediate sau pe termen lung pentru cei din jurul nostru, dar - mai ales! - are consecinţe incalculabile în veşnicie: fiecare faptă a noastră poate deturna semenii noştri de la o percepţie curată şi limpede a lumii, prin intermediul unor astfel de viziuni care trădează probleme psihice grave - cum sunt cele din expoziţia ruşinii.

Cei care au patronat acest dezgustător fenomen nici măcar nu au conceput construirea unei atitudini smerite, rezervate, care ar fi presupus o oarecare părere de rău - de altfel, total ineficientă la acest moment - faţă de actul prin care s-au difuzat imagini obscene în întreaga lume, în numele poporului român.

Cei care au patronat acest dezgustător fenomen nu au habar de marile experienţe intelectuale - autentice! - ale Sfinţilor Trei Ierarhi - cei care au probat adevărata intelectualitate prin erudiţia lor şi prin felul în care şi-au pus în slujba binelui calităţile cu care Dumnezeu i-a înzestrat.

Cei care au patronat acest dezgustător fenomen nu au auzit despre viaţa profund intelectuală şi moartea martirică a celui care a rămas printre sfinţi cu numele de Antim Ivireanul; ei nu au aflat cum Sfântul şi-a convertit suferinţa şi exilul în bucuria culturii curate şi adevărate, în dragostea de Dumnezeu şi de cartea care vorbea despre Dumnezeu. Ei nu au dobândit aura spirituală care a făcut-o pe maica Benedicta (Zoe Dumitrescu-Buşulenga) să afirme că „un om credincios poate să facă lumină într-un loc întunecat“, continuând mărturisile cu o astfel de alcătuire: „cu fiecare an am încercat să adaug ceva la mine, la persoana interioară; fiecare an petrecut în viaţa publică înseamnă încă o posibilitate de a răspândi cultura, de a forma cultura“.

Cei care au patronat acest dezgustător fenomen nu au ţinut cont de faptul că trebuie să mulţumim pentru toate darurile cu care Dumnezeu ne-a înzestrat, că putem aduce o astfel de mulţumire, mai ales prin faptele pe care le facem, pentru tot ceea ce am dobândit de la Dumnezeu.

Cei care au patronat acest dezgustător fenomen au tupeul să nu-şi pună problema cât deserviciu aduc României printr-un astfel de gest complet iresponsabil la nivel cultural, moral, general uman şi mai ales religios. Puţini „actori“ din mass-media au semnalat blasfemia şi afrontul adus spiritualităţii ortodoxe a poporului român, care mi se pare a fi faptul cel mai grav: mai grav decât desfigurarea culturii române - la care au atentat în modul cel mai josnic cu putinţă.

Cei care au patronat acest dezgustător fenomen nu-şi dau seama că mai degrabă ar avea nevoie de mila şi rugăciunile Bisericii, decât de miile de euro din banii contribuabililor români care-şi duc viaţa în smerenie, credinţă şi dragoste.

Prea mult pentru prea puţin...