Înțelepciunea vădită a tinereții nedisprețuite

Istoria bisericească de pe pământul Moldovei are frumuseți și profunzimi pe care nu le putem cuprinde în câteva cuvinte.

De demult, în vremea când voievozii iubeau Moldova, au fost aduși la Suceava ierarhi vrednici, care au rămas vreme de două veacuri și mai bine, ocrotind monahii, preoții și credincioșii prin rugăciunile și faptele lor.

Unul dintre marii apărători ai acestui pământ, Sfântul Voievod Ștefan cel Mare, spunea că va sta de strajă să apere pământul Moldovei cât Dumnezeu îi va da zile, făcând din această zonă, pentru mult timp, scut de apărare pentru întreaga creștinătate.De aceea a fost numit atletul lui Hristos.

În acele vremuri, când voievozii ajutau organizarea bisericească, mitropolitul, clerul și credincioșii au fost cei dintâi care au apărat Moldova și au iubit credința dreptmăritoare, pe care au mărturisit-o cu jertfelnicie și, uneori, chiar prin exil și martiriu.

Mulți ierarhi mari au păstorit în Moldova până în vremea Sfântului Mitropolit Dosoftei, când, prin Decretul emis de către domnitorul Antonie Ruset, la data de 29 martie 1677, Scaunul Mitropolitan l-a urmat pe cel al Domnitorului, schimbându-și reședința de la Suceava la Iași.

Mai aproape de timpurile noastre, după ce pentru puțin timp Sebastian Rusan a fost Arhiepiscopul Sucevei și al Maramureșului, până când a devenit Mitropolit al Moldovei și Sucevei în anul 1950, ținutul Sucevei n-a mai avut un păstor care să fie prezent doar în locul respectiv.

Cunoaștem numele unor Mitropoliți ai Moldovei și Sucevei care s-au identificat cu aceste locuri ocrotite de îngerii multor mănăstiri și biserici. Fie că au păstorit în Bucovina, fie că au păstorit în alte zone ale țării, ei au păstrat legătura de suflet cu mănăstirile numite porți ale cerului, recunoscute în toată lumea pentru arhitectura, pictura și spiritualitatea lor. Amintim mărturia unui călător străin, pelerin prin Moldova, care, referindu-se mai ales la icoanele măiestrit zugrăvite pe pereții bisericilor și ai mănăstirilor din dulcele ținut al Bucovinei, în Țara Fagilor, spunea: Pământul cântând în imagini.

Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, în ședința de lucru din zilele de 4-5 iulie 2017, a ales în demnitatea de Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților pe tânărul arhimandrit Damaschin Luchian, viețuitor la Mănăstirea Sihăstria Putnei. Chiar dacă are vârsta tânără, experiența sa de până acum ca misionar al Bisericii, ca monah și slujitor al Sfântului Altar îl recomandă drept un păstor bun, care va împlini cu drag slujirea arhierească și va alerga mereu întru „căutarea oii celei pierdute”.

Cu mulți ani în urmă l-am cunoscut în vremea când era student la Facultatea de Teologie „Dumitru Stăniloae” din Iași. Se remarcase atunci prin dragostea față de misiunea Bisericii, înscriindu-se într-un grup de tineri teologi care se osteneau în studiourile nou-înființatului Radio TRINITAS de dimineață până seara și realizau aproape toate emisiunile. Cred că era după anul 2000, când părintele Damaschin făcea parte din grupul ucenicilor părintelui Ciprian Apetrei, alături de Cristian Rădășanu (astăzi cu numele de monah Hrisostom), Ciprian Olinici, Teodor Gradinaciuc, Bogdan Țifrea, Iulian Andrei și alții.

Apoi a devenit monah la Sihăstria Putnei. A cunoscut câțiva bătrâni din obștile mănăstirilor Moldovei, pe care i-a ascultat și urmat prin tăcere, lucrare, rugăciune și mai ales prin dorința de a sluji Biserica Mântuitorului Iisus Hristos.

Noul Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților, Damaschin Luchian Dorneanul, ajutat de tinerețea și înțelepciunea lui, continuă lucrarea unor episcopi care s-au legat de ținuturile Sucevei și Rădăuților în anii din urmă.

Unul dintre ei a fost Irineu Crăciunaș Suceveanul, fiu al acelor locuri, născut lângă Sadova, la Câmpulung, care, deși era Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Iașilor, a fost mai întotdeauna prezent, în scurta sa lucrare ­arhierească, și în ținuturile ­natale. Era iubit de preoți ­pentru că vorbea frumos, fiind inspirat de lucrarea duhovnicească și de pictura mănăstirilor din ținuturile în care a văzut ­lumina zilei, scriind atunci mai multe studii și articole.

Mai apoi, a fost prezent adeseori în ținuturile Sucevei și Rădăuților, Episcopul-vicar de la Iași, Adrian Botoșăneanul, fost călugăr și stareț al Mănăstirii Slatina. Cunoștea bine vetrele monahale și monahii care au trecut într-o anumită perioadă prin mari încercări și era prezent în multe dintre mănăstirile și parohiile sucevene, în unele dintre acestea întâlnindu-l și eu la vârsta copilăriei mele.

După anul 1982, foarte cunoscut în zona Sucevei și Rădăuților a fost Episcopul-vicar de atunci al Arhiepiscopiei Iașilor, Pimen Suceveanul, care era, de asemenea, familiarizat cu zona respectivă. După slujirile de la Putna și Suceava, Episcopul-vicar Pimen Suceveanul a devenit un om al locului, fiind prezent la marile sărbători și evenimente ale acestui județ, iar după ce, la începutul anului 1991, a devenit Arhiepiscop, s-a atașat definitiv de acest ținut de care s-a îngrijit în cei 26 de ani de slujire sfântă.

Pentru o vreme a activat ca Episcop-vicar la Suceava și Preasfințitul Gherasim Putneanul, care fusese Arhiereu-vicar la Arad și apoi Arhiereu-vicar la Buzău, legat și el sufletește de Mănăstirea Putna, unde a fost stareț vreo 15 ani.

În timpul slujirii sale ca Episcop-vicar, Preasfinția Sa a ctitorit aproape de satul său natal, în locul unui mic schit care a aparținut vremelnic și de Sfânta Mănăstire Neamț, una dintre cele mai frumoase mănăstiri de astăzi ale Moldovei, Mănăstirea Cămârzani, care are o obște aleasă, cu rânduială și lucrare filocalică.

Nu putem trece sub tăcere faptul că, în ultimii ani, toți Episcopii-vicari au avut o legătură specială cu Mănăstirea Putna, ctitoria Marelui Ștefan, aceasta fiind de fapt și contribuția specială a istoricei obști față de slujirea Bisericii. Toți, fie că și-au avut obârșia aici, fie că proveneau din altă parte, s-au identificat cu zona, istoria și trăirile oamenilor, cu specificul acestui ținut al Sucevei și Rădăuților.

Am încredinţarea că noul Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților se va îngriji de marele tezaur duhovnicesc și al zidirilor sfinte, rar întâlnit în lumea întreagă, și, totodată, de oamenii cu adevărat credincioși atașați de Biserica cea Una, Sfântă, Sobornicească și Apostolică.

Cu siguranță, îi va purta în inima și în rugăciunile sale pe preoții vrednici de acum, preocupați de slujirea lor prin orașe și sate, dar și pe preoții de altădată, cei care mult s-au ostenit, au cunoscut semnele vremurilor și le-au înfruntat potrivniciile.

Părinte arhimandrit Damaschin, Episcop-vicar ales al Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților, vă îndemn să vă inspirați din lucrarea sfinților ocrotitori ai pământului românesc și a celor care au odrăslit din el.

Priviți cerul și pădurile de fag, poienile și apele cele curate. Căutați lumina și frumusețea din locuri, oameni și făptuiri. Feriți-vă de întunericul întâlnit pretutindeni și de oamenii care-l slujesc. Faceți-vă prieten pe Domnul, pe Sfinții Lui și pe oamenii care înțeleg că Domnul este pretutindeni și cei ce-L caută fericiți sunt acum și-n ziua aceea...