Internetul - între bine și rău

5,18 miliarde de utilizatori, adică 64,75% dintre pământeni. În 2008, procentul era de 17%...

În 1969 a început să funcționeze rețeaua ARPANET între doar 4 noduri: Universitatea California din Los Angeles, Universitatea California din Santa Ana, Universitatea din Utah și Institutul de Cercetare din Stanford. Un an mai târziu este pus la punct protocolul care reglementează transmisia de date, TCP/IP, creat de Vint Cerf și Robert Kahn și care devine unicul protocol oficial al Internetului în 1983.

Dar pasul crucial e făcut în 1989, când Tim Berners Lee, de la Centrul European pentru Fizica Nucleară din Geneva (CERN), pune bazele dezvoltării primului prototip al World Wide Web (WWW sau web), rețeaua mondială de calculatoare. De notat că Tim Berners Lee are acum 67 de ani și este încă în plină activitate!

Ce are bun de oferit Internetul? Putem spune că aproape totul. Un fără precedent și senzațional instrument de comunicare (e suficient să ne gândim ce-ar fi lumea de azi fără e-mail!) și o aproape fără de limite sursă de informare. De pe Internet poți afla practic orice, de la banale sfaturi și soluții la probleme practice până la documentarea unei lucrări științifice, trecând prin informații despre orice altceva: politică, sport, cărți, filme, muzică, evenimente din toate domeniile. În plus, odată cu dezvoltarea laturii audiovideo s-a trecut demult de la informații scrise la clipuri în care ți se arată pas cu pas și cum se face o prăjitură, și pasionante experimente științifice, și cum s-a petrecut un eveniment, și cum e viața pe SSI, Stația Spațială Internațională.

Având în vedere formidabila dezvoltare a rețelei, ușurința de a te conecta aproape de oriunde în lume (pe laptop, tabletă sau telefon) și, nu în ultimul rând, prețul aproape simbolic pe care trebuie să-l plătești pentru asta, nu e de mirare că azi aproape totul s-a mutat pe Internet, de la jurnalism și filme la transmisii sportive, de spectacole și concerte.

Nu în ultimul rând, prezența pe Internet a devenit și o măsură a prestigiului, chiar în domeniile cele mai serioase și pretențioase. Cu deja două decenii în urmă, un academician îmi dezvăluia că oamenii de știință țin cont de numărul de citări online ale numelui și lucrărilor lor!

Și e ceva vreme de când și Biserica folosește acest puternic instrument pentru toate misiunile sale: religioasă, morală, socială, culturală. Azi, în Biserica Ortodoxă Română, mai toate mănăstirile și multe biserici au site-uri proprii și pagini pe rețelele sociale, poți găsi cu ușurință pe Internet textul integral al Bibliei (inclusiv cu funcție de căutare pe cuvânt) și multe alte scrieri de credință, ca și un foarte mare număr de rugăciuni. Nu în ultimul rând, preoții și ierarhii folosesc comunicarea online pentru a interacționa cu credincioșii și altfel decât față-n față, îndrumându-i nu doar în credință, ci și în toate grijile și problemele lor.

Ce are rău Internetul? În primul rând, știrile false, de care ne pot apăra doar cultura generală și discernământul născut din aceasta, plus verificarea din mai multe surse, cât mai credibile. În al doilea rând, păcatul omenesc, care este tentația tuturor de a-și da cu părerea despre lucrurile pe care nu le cunosc foarte bine (sau deloc). Urmează violența de limbaj a unora, frivolitatea și, nu în ultimul rând, propaganda, manipularea, smintirea - despre care va trebui să vorbim pe îndelete, separat.