Întoarcerea lui Teodosie cel Mare

Pocăinţa înseamnă a ne răstigni lumii, a muri faţă de lume, adică a ne îndepărta de deşertăciunea, răutatea şi slava deşartă a lumii acesteia, în care domneşte „stăpânitorul întunericului“, cel căzut din Ceruri din pricină că s-a răzvrătit împotriva lui Dumnezeu. Însă trebuie ca şi lumea să moară pentru noi, adică să nu râvnim la cele ale lumii, să nu ne lăsăm ademeniţi de modelele ei şi nici de duhul ei trufaş, ci să încercăm să urmăm duhul poruncilor lui Hristos. Pilda de astăzi ne vorbeşte despre pocăinţa unui vestit împărat bizantin, Teodosie cel Mare.

Se povesteşte că Sfântul Ambrozie al Milanului a aflat că împăratul Bizanţului ordonase un măcel la Tesalonic. Când a venit la Milano şi a vrut să se împărtăşească, episcopul l-a refuzat chiar din faţa uşilor împărăteşti. Basileul s-a înfuriat şi i-a adus aminte lui Ambrozie de împăratul David, care, deşi adulterin şi ucigaş, ştim că el l-a trimis pe Urie la moarte ca să-i ia soţia, totuşi a rămas în istorie ca Sfântul  şi Prorocul David.

Până în prezent, i-a spus Sfântul Ambrozie, Măria Ta ai făcut numai păcatele lui David, nu şi pocăinţa lui. Doar atunci te vei împărtăşi, când vei face şi pocăinţă la măsura prorocului.

Împăratul a făcut pocăinţă publică în biserică. A stat în genunchi vreme îndelungată înaintea poporului, şi numai după aceea Sfântul Ambrozie l-a împărtăşit. (Adaptare de Augustin Păunoiu după o pildă din vol. „Tâlcuri noi la texte vechi“, Mitropolit Antonie Plămădeală, Tiparul Tipografiei Eparhiale, Sibiu, 1989)