Între magie şi religie: scurtă prezentare a situaţiei spirituale din Africa de Sud

Aruncându-ne privirea asupra a ceea ce înseamnă, dacă putem să îl numim astfel, creuzetul religios sud-african, am sesizat că majoritatea oamenilor din această ţară afirmă că aparţin unei tradiţii sau credinţe, deşi convingerile lor, atunci când vine vorba de religie şi credinţe de natură religioasă, diferă mult. Varietatea religioasă pe care o întâlnim în această ţară este rezultatul întrepătrunderii şi coexistenţei diferitelor culturi şi etnii, ceea ce a făcut ca Africa de Sud să fie supranumită naţiunea curcubeu. Chiar dacă nu întâlnim în această ţară o religie de stat, în ultimul secol, diferitele guverne ce s-au succedat au încurajat mai mult credinţele creştine reprezentate de multitudinea confesiunilor existente aici. Dincolo de spectrul religios foarte larg al Africii de Sud, majoritatea oamenilor, aproape 80%, se consideră creştini. Aproape 40% dintre cetăţenii sud-africani de culoare sunt membri ai bisericilor africane independente, parte a marii familii Zion Christian Church, care include nu mai puţin de 4.000 de comunităţi. Această denominaţiune întruchipează mai mult un amestec de credinţe africane tradiţionale şi elemente ale creştinismului de nuanţă protestantă, în special reformat (se cunoaşte că Biserica Reformată Olandeză este încă una dintre cele mai cunoscute şi predominante). Protestantismul a ajuns pe tărâmul Africii de Sud odată cu primii navigatori olandezi care s-au stabilit aici, printre care au fost şi misionari, aceasta un pic după jumătatea sec. al XVII-lea, când Jan van Riebeeck, în 1652, a debarcat la Capul Bunei Speranţe.

Credinţele tradiţionale aparţinând populaţiilor khoi şi san includeau o sumedenie de naraţiuni ce implicau zei şi eroi, strămoşi mitici, ale căror vieţi constituiau adevărate exemple morale de urmat pentru omul obişnuit, în lupta de a aplana conflictele sociale şi de a scăpa de diferitele probleme personale. Ei credeau că prin intermediul dansului şi al stărilor modificate de conştiinţă (ASC - altered state of consciousness) pot obţine cunoaşterea şi capacitatea de pătrundere necesare de la zei şi spiritele ancestrale, pentru vindecarea unei persoane sau remedierea răului social. Marea parte a populaţiilor vorbitoare de limbă bantu sosite în Africa de Sud pe parcursul primului mileniu creştin credeau într-o fiinţă supremă, divinitate recunoscută de ei drept creatoare şi considerată inaccesibilă omului obişnuit şi dincolo, mai presus de capacitatea umană de înţelegere. Mult mai importante şi deopotrivă influente în viaţa spirituală a populaţiilor bantu erau spiritele ancestrale, cu care se crede şi la ora actuală că se poate comunica, că pot influenţa mersul lumii celor vii şi că pot acţiona ca intermediari între oameni şi zei. Cu aceste spirite poate comunica numai vraciul (isangoma), un fel de şaman, persoană încă foarte importantă în rândul celor de culoare. El se ocupă cu vindecări spirituale, având înclinaţii de medium, divinaţie şi preziceri. Pentru populaţiile native africane, termenul isangoma denumeşte un bărbat sau o femeie speciali (ei sunt priviţi chiar asemenea unor sfinţi), o persoană foarte înzestrată în ştiinţa divinaţiei şi a vindecării, în cadrul tradiţiilor Zulu şi Ndebele de exemplu, fiind consideraţi un factor de stabilitate pentru întreaga comunitate. Devenirea, să zicem, a unui astfel de witch doctor este precedată, ca şi în alte tradiţii, de o criză profundă, existenţială, însoţită de stări de posedare şi un vis profetic, în care candidatul se simte chemat să devină un isangoma. Imediat începe să sufere de thwasa, o perioadă foarte dură de boală, cunoscută în toate culturile şamanice, boală ce nu va putea fi vindecată decât prin intrarea în ucenicie pe lângă un îndrumător. Această perioadă presupune inclusiv descompunerea violentă a corpului şi refacerea lui prin iniţiere. Un alt personaj important este heaven-doctor, cel care cheamă ploaia prin rituri speciale, în scopul fertilizării pământului.

Alte religii importante ar fi hinduismul, islamul, budismul şi credinţa Baháâi, dintre care hinduismul a fost introdus aici de sclavii şi servitorii aduşi de către navigatorii olandezi de pe subcontinentul indian. Islamul a ajuns aici prin intermediul sclavilor coloniştilor olandezi de la Cape Malay. La ora actuală, majoritatea musulmanilor din Africa de Sud sunt de origine indiană. Budismul a ajuns prin imigranţii chinezi şi indieni. Baháâi-smul a pătruns în Africa de Sud pe la anul 1911. S-ar părea că iudaismul a apărut în Africa de Sud încă înaintea descoperirii Capului Bunei Speranţe, prin participarea astronomilor şi cartografilor evrei la călătoriile navigatorilor portughezi, în căutarea unui traseu spre India. Aceştia i-au însoţit pe celebrii Bartolomeu Diaz şi Vasco da Gama, primii care au navigat de-a lungul Capului în 1488 şi 1497. În număr mare însă, evreii au ajuns aici de prin anii 1820. Potrivit statisticilor înregistrate până acum, procentele populaţiei sud-africane aparţinând diferitelor credinţe religioase se prezintă astfel: creştini - 73,52%; musulmani - 1,45%; hinduşi - 1,25%; adepţi ai credinţelor tradiţionale africane - 15%; evrei - 0,17%; altele - 0,63%; nedeterminate - 1,36%; nonreligioşi - 8,08%.