Alegerile prezidențiale și legislative din Statele Unite au venit și s-au dus. A curs multă cerneală și s-au agitat mulți biți. Urmează alegerile din România. Unii s-au bucurat, alții mai puțin.
24 Noi, 2024
Învăţăm mai bine când ştim cum învăţăm
În zilele noastre tot mai puţini oameni pot spune că au învăţat destul, de acum nu se mai schimbă, nu mai au ce învăţa. Mai ales în această epocă în care totul este în continuă schimbare, e nevoie să fim pregătiţi în permanenţă pentru a face faţă provocărilor, pentru a răspunde cât mai adecvat la acestea. Acest lucru îl atingem fiind la curent cu ultimele descoperiri în domeniul în care activăm, ori chiar fiind pregătiţi să migrăm spre alte domenii, mai mult sau mai puţin apropiate de formarea noastră de bază.
Indexul stilurilor de învăţare dezvoltat de Richard Felder şi Linda Silverman spre sfârşitul anilor â80 este unul dintre cele mai uzitate modele care ne ajută să cunoaştem preferinţele de învăţare, ale noastre sau chiar ale copiilor noştri. Conform acestui model (pe care Felder l-a revizuit în 2002), există patru dimensiuni ale stilurilor de învăţare.
Astfel, o primă dimensiune se referă la gradul de concret. La un capăt sunt persoanele preponderent senzoriale, care preferă informaţii concrete, practice şi informaţii procedurale. Ele vor fi atente la fapte. La celălalt pol, persoanele preponderent intuitive preferă informaţii conceptuale, inovative şi teoretice. Ele caută sensul acelor informaţii.
Pe a doua dimensiune, persoanele vizuale preferă grafice, imagini şi scheme. Ele caută informaţii şi reprezentări vizuale. La celălalt capăt, persoanele care preferă să înveţe preponderent verbal vor căuta să asculte sau să citească informaţii, căutând explicaţii cu cuvinte.
A treia dimensiune se referă la gradul de implicare fizică. Astfel, există o învăţare activă, în care persoana preferă să manipuleze obiecte, să facă experimente şi să înveţe prin încercare. Ei se bucură să lucreze în grup pentru a rezolva probleme. Tot pe această dimensiune sunt persoanele mai reflexive, care preferă să se gândească la probleme, să evalueze opţiunile şi să înveţe prin analiză, bucurându-se mai mult de rezolvarea individuală a problemelor.
Ultima dimensiune a stilurilor de învăţare se referă la opoziţia secvenţial - global. La acest nivel, unele persoane vor prefera să aibă informaţiile prezentate liniar, ei ordonând detaliile pentru a înţelege în ansamblu. Alţii vor prefera o abordare holistică şi sistematică. Ei văd mai întâi imaginea de ansamblu şi apoi se ocupă de detalii.
Odată ştiute preferinţele pe care le aveţi la fiecare dintre aceste dimensiuni, veţi putea să vă orientaţi mai deschişi spre eficientizarea învăţării în aşa fel încât să vi se potrivească, vouă ori copiilor voştri. (Cristina Sturzu)
.jpg)
