Înviere şi comuniune

Învierea evidenţiază taina persoanei şi a comuniunii între persoane. Drumul Ortodoxiei este înaintarea spre veşnicia iubirii. Într-un dialog cu studenţii din organizaţia ASCOR, părintele Dumitru Stăniloae arată care este cel mai înalt ideal: să respecţi persoana, să iubeşti persoana, să doreşti să fii iubit de persoană. La polul opus, de nedorit, greu de îndurat, este singurătatea, o problemă complexă. Părintele Stăniloae indică unele forme de solitudine.

O primă formă ar fi singurătatea tristă a bătrânilor care nu au pe nimeni aproape, copiii fiindu-le plecaţi. Cea mai tristă este însă singurătatea celor care nu au făcut nici un bine şi din această cauză nu se bucură de nici o atenţie. Cauza acestei stări este egoismul practicat sistematic, lipsa atenţiei din partea celor cărora nu le-au arătat decât indiferenţă.

Tristeţea provenită din lipsa de comunicare, de comuniune, nu este proprie omului. Dar provine dintr-o singurătate adâncă, spre deosebire de singurătatea aparentă, spaţială, dar nu sufletească, a celor care se iubesc: părinţi şi copii, rude, prieteni care, departe fiind unii de alţii, rămân aproape prin gândurile lor iubitoare, prin faptele lor bune. Societatea modernă e formată adesea din oameni care trăiesc laolaltă şi totuşi sunt singuri.

Îndemnul Preafericitului Părinte Daniel din noaptea de Înviere de a merge să cercetăm pe cei singuri şi pe cei bolnavi este menit să vindece lumea noastră de această plagă a modernităţii: lipsa de comunicare, izolarea sufletească.

La o altă formă de singurătate aş vrea să mă refer. Este aceea descrisă de criticul Adrian Marino în volumul "Viaţa unui om singur", recent publicat de editura Polirom.

Adrian Marino consideră că singurătatea lui, mereu resimţită, este de un tip special. Lasă la o parte lipsa afectivităţii (familiale sau nefamiliale) şi lipsa solidarităţii sociale. Grea, foarte grea, lovindu-l adesea până la exasperare, având consecinţe grave, a fost pentru el lipsa de comunicare.

Respectând criteriul sincerităţii într-o autobiografie autentică, autorul îşi recunoaşte partea lui de vină. Recunoaşte că nu s-a plăcut niciodată, nici cum a fost, nici cum a fost obligat să trăiască. Evocă "o existenţă dură, antipatică, iritantă". Cauzele singurătăţii ar fi atunci în sine sau în ceilalţi? Sau sunt de ambele părţi?

În încercarea de a defini şi descrie problema vieţii lui, ne oferă răspunsul, dar nu şi remediul, încă de la început: "În câteva cuvinte: de şase decenii, cel puţin, gândesc mereu altfel, aproape în toate domeniile. Scara mea de valori, începând cu valorile culturale şi ideologice, este net deosebită de a mediilor sociale şi culturale pe care le-am străbătut, obligat sau nu. Iar o astfel de singurătate - care nu este nici sentimentală, nici socială - este greu de suportat. O suferinţă abstractă, rece. O revoltă permanentă şi fără soluţie. Mai întotdeauna inexprimabilă şi incomunicabilă. Nu doresc nimănui o astfel de contrarietate şi uzură interioară. Fără ieşire şi fără o adevărată consolare."

A considera un blestem să trăieşti şi chiar să rememorezi propria viaţă este un lucru înfricoşător. Şi rămânând doar la aceste prime gânduri consemnate de Adrian Marino la începutul scrierii sale, nu poţi să nu te gândeşti la sensul culturii. Ce sens are o cultură care îl lasă pe om singur?

Paştele ne obligă să privim toate în perspectiva Învierii. Bucuria Învierii, a spus Preafericitul Părinte Daniel în predica sa, vine prin cruce. Pentru a fi în comuniune cu ceilalţi trebuie să putem renunţa la ceva din noi înşine. Umplerea de celălalt presupune chenoză.

Cred că nimeni din cei care au trăit cu adevărat Paştele nu poate spune această frază rostită la un capăt al vieţii: "fără ieşire şi fără o adevărată consolare". Căci Învierea este ieşire şi consolare. Este plină de lumină spirituală, ne arată sensul iubirii în veşnicie. Viaţa veşnică este trăită în mod deosebit de sfinţi, iar modelele noastre de viaţă sunt sfinţii. Comunicabilitatea, spune părintele Stăniloae, este ceva luminos în om, care nu se sfârşeşte şi care îl are izvor pe Dumnezeu.