Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Opinii Repere și idei Invitatul săptămânii: Despre instabilitatea lucrurilor

Invitatul săptămânii: Despre instabilitatea lucrurilor

Galerie foto (1) Galerie foto (1) Repere și idei
Un articol de: Pr. Felix Neculai - 17 Septembrie 2010

De poţi să te opreşti măcar pentru o clipă din fuga de Dumnezeu - pe care şi Max Picard o analizează substanţial în multe din ipostazele sale într-o carte a sa, şi să cugeţi ,,la rece" asupra sensului vieţii, al morţii şi al suferinţei, al rostului lucrurilor de care te loveşti în fiecare zi, trebuie să recunoşti sincer că instabilitatea lucrurilor este una dintre cele mai stabile opinii care au existat vreodată.

Cu aproape 3.000 de ani în urmă, înţeleptul care a scris cartea "Ecclesiastul", cunoştea bine sensul existenţei atunci când afirma: "Un neam trece, altul vine, dar pământul rămâne totdeauna!" (Ecc. I.4). Începând cu cerul, pământul şi omul, creaţiile minunate ale lui Dumnezeu, şi sfârşind cu minusculul fir de praf, toate sunt nestatornice. Istoricul roman Sallustiu exclama şi el filosofic: ,,Tot ce se naşte, moare". Cerul, pământul şi omul pe care-i ştii tu există de la acel punct de mişcare, mult mai slab ca boaba spumii - până la eshaton, când se vor înnoi toate; aşa spune legea entropiei, aşa spune şi Sfânta Scriptură. "Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece (Mt. XXIV.35); Aşteptăm, potrivit făgăduinţelor Lui, ceruri noi şi pământ nou, în care locuieşte dreptatea" (II Petru III.13).

Omule, eşti nestatornic nu numai în existenţa ta, dar şi în acţiunile tale. Astăzi promiţi că mâine vei veni cu siguranţă şi, atunci când prietenul întinde masa şi te aşteaptă să-ţi onorezi promisiunea, primeşte vestea că tocmai ce ai murit. De faţă cu prietenii te juri că vei face sau nu vei face un anumit lucru şi, după ce te desparţi de ei, începi să gândeşti cum poţi să revii la vechea obişnuinţă.

Acum 1.600 de ani, Sfântul Ioan Gură de Aur într-o omilie de laudă la Sfinţii Mucenici Iuventin şi Maximin filosofează magistral pe tema nestatorniciei lucrurilor: ,,Avuţia cea trupească se duce şi piere cu lungimea timpului. Şi hainele se rup, şi casele se destramă, şi aurul este mâncat, şi toate avuţiile acestea pământeşti se duc şi pier cu vremea". Este posibil ca unii să se pronunţe că în vechime aşa era, astăzi însă nu. Au dreptate oare? Să vedem. Funcţiile ocupate azi încep să tremure mâine, când partidul care te-a propulsat acolo nu mai este la guvernare, sau omul care era protectorul tău a fost el însuşi înlăturat din funcţie. Banii puşi deoparte ori asigurările de viaţă sunt zadarnice atunci când banca falimentează. Proprietăţile pe care le ai sunt sechestrate de creditori, imobilele care altădată luau ochii celor ce priveau la ele şi te invidiau pe tine sunt distruse de cutremure, alunecări de teren sau incendii, terenurile agricole care aduceau profit sunt inundate ori atacate de noi dăunători, prietenii care munceau de-o viaţă cu tine îţi întorc spatele fără explicaţii, copilul pe care l-ai născut şi l-ai crescut te izgoneşte din propria casă. Ieri dărâmai munţii cu puterea ta şi te mândreai cu vederea vulturului şi cu sănătatea de fier, iar astăzi zaci neputincios în pat. Uşile care se deschideau mai înainte, mai înainte să intri tu, rămân acum surde la "atenţiile tale". Teologul Romano Guardini, într-o notă pesimistă, dar realistă, descrie şi el marile transformări. "Totul se preface în cenuşă. Casa mea, haina mea şi unealta şi banii: ogorul, câmpia şi pădurea. Câinele care mă însoţeşte şi animalul din grajd, mâna cu care scriu, ochiul care citeşte, întregul meu trup. Oamenii pe care i-am iubit, oamenii pe care i-am urât şi oamenii de care m-am temut. Ceea ce mi s-a părut mare pe pământ şi mi s-a părut mic - toate ajung cenuşă…"

Pentru o clipă ai văzut, omule, că instabilitatea lucrurilor este o lege a existenţei. Cum a fost ieri este şi azi, cum este azi va fi întotdeauna. Aşa e lumea. Omule, afară de Unul, toate sunt schimbătoare, şi pentru ca tu să nu ajungi să te întrebi la vârsta bătrâneţii, ca abatele Pierre, "mon Dieu… pourquoi? ", gândeşte des la cele de pe urmă ale tale şi nădăjduieşte în Cel Neschimbător. Acela singur e Dumnezeu.

" Pentru o clipă ai văzut, omule, că instabilitatea lucrurilor este o lege a existenţei. Cum a fost ieri este şi azi, cum este azi va fi întotdeauna."