Un sultan luminat și reformist, Abdul-Medjid, a reușit să pună la loc în 1852 steaua de argint furată din Biserica Nașterii Domnului din Betleem, pe care scria așa: „Hic de Virgine Maria Jesus Christus natus es
Invitatul săptămânii: Lupta duhovnicească pentru Împărăţia lui Dumnezeu
Încă de la Botez fiecare creştin primeşte nu numai o nouă identitate, cea creştină, ci şi un sens şi o ţintă a vieţii sale, care este aceea de a crede, mărturisi şi lupta duhovniceşte ca să poată moşteni Împărăţia lui Dumnezeu. La Botez, preotul se roagă ca cel care primeşte Botezul să dobândească "viaţa de veci, pentru care a fost creat" după care spune: "Însuţi primeşte în Împărăţia Ta cea veşnică şi făptura aceasta a Ta, pe care ai izbăvit-o din robia vrăjmaşului. Deschide-i lui ochii gândului, ca să strălucească în el lumina Evangheliei Tale". Sau: "Şi-l fă pe el oaie cuvântătoare turmei celei sfinte a Hristosului Tău, mădular cinstit al Bisericii Tale, fiu şi moştenitor al Împărăţiei Tale. Ca după poruncile Tale vieţuind şi păzind pecetea nestricată şi ferind veşmântul neîntinat, să dobândească fericirea sfinţilor şi Împărăţia Ta", pentru ca el " să nu mai fie de acum fiu al trupului, ci fiu al Împărăţiei Tale". Astfel, prin Botez, credinciosul este înnoit şi sfinţit, înviat ca om nou din puterea Învierii lui Hristos, intrând în noul popor al lui Dumnezeu, zidit spre fapte bune. Împărăţia lui Dumnezeu este destinaţia creştinului, căci aici, pe pământ, o etapă a Împărăţiei lui Dumnezeu este Biserica, ale cărei mădulare devin toţi cei care se încorporează în Hristos, prin Taina Botezului. Din acel moment, începe un adevărat program de viaţă duhovnicească, pentru ca "haina luminoasă din apă şi din Duh" dobândită la Botez să nu se rupă sau să se păteze, ci ea să rămână mereu luminoasă, prin împletirea harului primit, cu lucrarea faptelor bune ale credinciosului. Acest program duhovnicesc este, de fapt, lupta duhovnicească pe care fiecare creştin trebuie să o ducă pe tot parcursul vieţii sale.
Hristos Domnul împrumută ucenicilor Săi (care sunt, în sens general, toţi cei botezaţi cu botezul Lui) puteri biruitoare şi curaj în războiul nevăzut cu puterile răului şi ale întunericului. Numai luptând "lupta cea bună" a credinţei se poate dobândi Împărăţia lui Dumnezeu, după cum ne încredinţează Mântuitorul: "Împărăţia lui Dumnezeu se ia prin stăruinţă şi cei ce se silesc pun mâna pe ea" (Matei 11, 12). Prin râvnă, trezvie, omul credincios, având ochii minţii aţintiţi spre Hristos, ajunge la chipul bărbatului desăvârşit, prin credinţă, răbdare şi sfinţenie. Acest război nevăzut nu se dă pe câmpurile de luptă materiale, ci în suflet şi în trup, în minte, simţire şi voinţă şi durează nu un timp determinat, ci întreaga viaţă a omului. Armele de luptă ale credinciosului pentru dobândirea Împărăţiei lui Dumnezeu sunt indicate de Sfântul Apostol Pavel. Acestea sunt, totodată, roade ale Duhului Sfânt: iubirea, bucuria, pacea, îndelungă-răbdarea, credinţa, binefacerea, blândeţea, cumpătarea, dar şi înfrânarea, iertarea, dăruirea de sine. Această luptă trebuie purtată "până la sânge", adică până la jertfa de sine, ceea ce echivalează cu îndemnul: "Nu te lăsa biruit de rău, ci biruieşte răul cu binele". O călăuză pentru toţi rămâne îndemnul Sfântului Pavel făcut ucenicului său Timotei: "Luptă-te, lupta cea bună a credinţei cucereşte viaţa cea veşnică la care ai fost chemat şi pentru care ai dat bună mărturie înaintea multor martori". Model de luptă duhovnicească luminoasă rămâne pentru toţi Sfântul Apostol Pavel, care, din momentul convertirii sale la Hristos, pe drumul Damascului, s-a luptat pentru a dobândi biruinţa şi cununa dreptăţii, înfrângând astfel puterile răului şi ale întunericului, cu armele Evangheliei lui Hristos. Cu această conştiinţă a părăsit el viaţa pământească, aşteptând alungarea sa în Împărăţia lui Dumnezeu. "Lupta cea bună m-am luptat, călătoria am săvârşit, credinţa am păzit. De acum, mi s-a gătit cununa dreptăţii, pe care Domnul mi-o va da mie în ziua aceea, El, Dreptul Judecător, şi nu numai mie, ci şi tuturor, celor care au iubit arătarea Lui" (II Timotei 4, 7-8). " Împărăţia lui Dumnezeu este destinaţia creştinului, căci aici, pe pământ, o etapă a Împărăţiei lui Dumnezeu este Biserica, ale cărei mădulare devin toţi cei care se încorporează în Hristos, prin Taina Botezului."