Invitatul săptămânii: Mărturisirea lui Hristos într-o lume secularizată

† Irineu

Mitropolitul Olteniei

Noţiunile de apostol şi apostolat îmbracă înţelesuri şi semnificaţii universal valabile pentru întreaga viaţă a Bisericii. Însuşi Fiul lui Dumnezeu, ca trimis al Tatălui pentru mântuirea neamului omenesc, este Apostolul prin excelenţă al lui Dumnezeu în lume pentru a scoate neamul omenesc din robia păcatului şi a morţii, iar apostolatul Său este până la sfârşitul veacurilor.

Apostolul este o persoană aleasă de Dumnezeu, care simte chemarea la această cinste şi răspunde de fiecare dată afirmativ la apelul ceresc. Deci, apostol este acela care are o simţire duhovnicească desăvârşită şi o aplecare spre cele sfinte. Interiorul sufletului său este ca o biserică binecuvântată care rezonează armonic în relaţie cu Duhul Sfânt. În această comuniune desăvârşită, Duhul atinge corzile sufletului celui chemat să fie apostol şi-l face să răspundă, ca şi dreptul Samuel: "Iată-mă Doamne, robul tău ascultă!" (I Regi 3, 10).

Experienţa apostolică are în centru persoana Mântuitorului Hristos, atât în Vechiul, cât şi în Noul Testament. Am putea chiar spune că apostolatul este în Mântuitorul Hristos şi se orientează totdeauna spre Parusie. Prin urmare, dacă proorocii-apostoli ai Vechiului Testament pregăteau omenirea pentru venirea Domnului, în Noul Legământ însoţesc pe Mântuitorul în tot locul, iar astăzi prin ierarhii şi preoţii Bisericii pregătesc lumea pentru venirea Domnului, prin Sfânta Liturghie, ca o pregustare a celei de-a doua veniri.

Evident, faţă de alţi apostoli, harisma apostoliei celor doisprezece este unică şi nu se repetă. Dar, spre deosebire de chemarea acestora şi de misiunea lor, Mântuitorul ne-a dat şi nouă darul apostoliei atunci când am fost botezaţi în numele Preasfintei Treimi şi ne-am îmbrăcat în Hristos. Prin această învestire avem datoria să împlinim rânduiala dumnezeiască după cuvântul Sfântului Pavel, care ne îndeamnă: "Slujba ta

fă-o deplin!" (II Timotei 4, 5). Îndată ce am primit acest har al Duhului Sfânt, Dumnezeu se manifestă prin noi şi se mărturiseşte în lume, arătându-se în toată măreţia puterii Lui, cum ne spune Psalmistul: "Minunat este Dumnezeu întru sfinţii săi" (Ps. 67, 36).

Deci, prin Taina Sfântului Botez suntem unşi apostoli şi încredinţaţi Bisericii pentru mărturisirea adevărului de credinţă prin viaţa şi faptele noastre, aşa cum ne învaţă Sfântul Apostol Petru, care spune: "Voi sunteţi seminţie aleasă, preoţie împărătească, neam sfânt, popor agonisit de Dumnezeu, ca să vestiţi în lume bunătăţile Celui ce v-a chemat dintru întuneric, la lumina cea minunată" (I Petru 2, 8). În felul acesta, primind harul Duhului Sfânt şi puterea lui Dumnezeu în inimile noastre, putem grăi "Avva Părinte!" (Galateni 4, 6) şi mărturisi: "Un Domn, o credinţă şi un Botez" (Efeseni 4, 5). Tocmai de aceasta ne şi supunem poruncii Mântuitorului, care ne îndeamnă prin cuvintele: "Mergând învăţaţi toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, învăţându-le să păzească toate câte v-am poruncit vouă. Şi iată Eu voi fi cu voi până la sfârşitul veacurilor" (Matei 28, 19).

Apostolatul are însă şi o dimensiune martirică, jertfelnică. După ce omul a fost botezat şi

s-a unit cu Mântuitorul Hristos şi crede Lui ca unui Împărat şi Dumnezeu, este de la sine înţeles că el trebuie să se jertfească cu orice preţ pentru adevăr. În primul rând, noul ostaş al lui Hristos trebuie să realizeze în interiorul său o stare de curăţenie duhovnicească nepătimitoare. Această vieţuire după poruncile lui Dumnezeu este absolut necesară ca nu cumva propovăduind altora dezrobirea, el însuşi să se facă rob păcatului şi morţii, aşa cum spunem în rugăciunea dinaintea Tainei Sfântului Botez. În acest sens, apostolul are obligaţia să se detaşeze clar de slujirea celor pământeşti, ca nu cumva să încurce şi pe alţii în slujirea celor cereşti. Apoi, jertfa apostolilor trebuie să fie "până la sânge", aşa cum cere Marele Pavel, iar cel ce se încumetă la această slujire trebuie să fie pregătit tot timpul pentru martiriu. El trebuie să ştie bine că lupta şi angajamentul său sunt în numele Mântuitorului Iisus Hristos, iar principala sa grijă trebuie să se concentreze spre mărturisirea Învierii Domnului. Mai mult, apostolul trebuie să aibă în vedere că esenţa apostolatului său nu se leagă în mod deosebit de cuvintele sau de formele mărturisirii, căci toate acestea i se vor dărui lui din prisosul darurilor Duhului Sfânt. Aşadar, lucrul cel mai important în lucrarea apostolică este să ai puterea şi curajul de a-L mărturisi pe Mântuitorul Hristos oriunde şi oricând, fără frică şi fără tăgadă. Aşa au fost sfinţii mucenici şi muceniţe, care, umbriţi şi întăriţi permanent de puterea dumnezeiască, au lucrat şi au luminat inimile multor credincioşi.

Ca urmaşi ai Sfinţilor Apostoli, episcopul şi preotul sunt aleşi şi învestiţi de Mântuitorul Hristos pentru a transmite credincioşilor mesajul evanghelic, până la a doua venire a Sa. Acest angajament îl facem atunci când suntem hirotoniţi şi primim trupul Domnului în palmele noastre: "Păstrează odorul acesta până la a doua venire a Domnului, când se va cere de la tine întreg şi nevătămat". Deci, primind acest dar şi această chemare, apostolul de astăzi, cleric şi mirean, are mare nevoie să analizeze şi să decidă ce este mai bine pentru o lume prinsă în menghina din ce în ce mai strâmtă a secularizării. Ei trebuie să ştie de asemenea că, de multe ori, cei din jurul lor nu mai aud sau efectiv ignoră glasul ierarhului, al preotului sau al celui care vorbeşte despre Dumnezeu. Fireşte că această surzenie duhovnicească are un substrat adânc legat de simţirea vieţii religioase. În acest context, viaţa şi activitatea episcopului, a preotului şi a credinciosului, ca mesageri legitimi ai Evangheliei Mântuitorului Hristos, au un rol considerabil, mai ales în direcţia readucerii celor pierduţi la lumina credinţei şi a vieţii liturgice.

"Apostolatul are o dimensiune martirică, jertfelnică. După ce omul a fost botezat şi s-a unit cu Mântuitorul Hristos şi crede Lui ca unui Împărat şi Dumnezeu, el trebuie să se jertfească cu orice preţ pentru adevăr. Noul ostaş al lui Hristos trebuie să realizeze în interiorul său o starea de curăţenie duhovnicească nepătimitoare."