Invitatul săptămânii: Prin post şi rugăciune răspundem chemării lui Hristos

Modelul biblic pe care patriarhul Avraam îl oferă până astăzi celor credincioşi, el însuşi fiind considerat Părintele tuturor celor ce cred în Dumnezeu, îl reprezintă răspunsul prompt, total şi fără ezitare la chemarea Celui de Sus, "Ieşi din pământul tău, din neamul tău şi din casa tatălui tău şi vino în pământul pe care ţi-l voi arăta Eu" (Facerea 12, 1). Acest răspuns, bineplăcut Domnului, a izvorât din credinţa puternică, neîndoielnică şi neşovăitoare a lui Avraam şi din ascultarea desăvârşită de Dumnezeu, prin care el s-a aşezat sub pronia Lui cea înţeleaptă, părăsind cele moştenite şi plecând spre pământul făgăduinţei.

Un alt model biblic de care trebuie să ne amintim acum, în Postul Naşterii Domnului, este cel al Sfântului Prooroc Moise, al cărui răspuns la chemarea lui Dumnezeu ne apare oarecum ezitant: "Cine sunt eu, ca să mă duc la Faraon, regele Egiptului, şi să scot pe fiii lui Israel din ţara Egiptului?" (Ieşirea 3, 11). Chemarea lui avea însă un scop mai înalt, mai greu de împlinit, fapt ce l-a înfricoşat pe Moise, care s-a considerat nevrednic de această misiune încredinţată de Dumnezeu. Observăm aici un specific al chemării divine, "Eu voi fi cu tine" (Ieşirea 3, 12 ), cu alte cuvinte "dacă răspunzi chemării Mele, Eu voi fi prezent în tine şi voi lucra prin tine". Nu numai chemarea aparţine lui Dumnezeu, ci şi în răspunsul omului este prezent El, fără să anuleze libertatea omului, ci întărindu-i voinţa spre a răspunde pozitiv acestei chemări şi a împlini astfel voinţa lui Dumnezeu.

În ambele cazuri răspunsul la chemarea lui Dumnezeu a însemnat părăsirea şi uitarea de cele proprii, ceea ce în mod duhovnicesc trebuie înţeles ca părăsire a egoismului, a excesului de griji pentru cele materiale şi pentru o viaţă comodă, în uitare de Dumnezeu şi de aproapele. Este tocmai ceea ce va cere Mântuitorul Iisus Hristos celor ce vor dori să-I urmeze: "Oricine voieşte să vină după Mine să se lepede se sine, să-şi ia crucea şi să-Mi urmeze Mie" (Marcu 8, 34). Pentru Avraam şi pentru Moise chemarea reprezenta însă şi o punere la încercare, pentru a fi găsiţi vrednici de ceea ce le pregătea în taină Dumnezeu, întâlnirea personală cu El.

Odată împlinită chemarea lui Dumnezeu, cu efort şi stăruinţă, cu uitare de sine şi cu iubire de aproapele, urmează răspunsul lui Dumnezeu însuşi, oferit în dar, căci El nu doar cere, ci şi oferă sau mai bine-zis Se oferă pe Sine însuşi celor care au răspuns chemării Lui. Astfel, Avraam patriarhul se învredniceşte să-L primească pe Dumnezeu-Sfânta Treime sub chipul celor trei tineri la stejarul Mamvri (Facerea 18,1-19) iar Moise, profetul Legii Vechi, devine în chip real văzător de Dumnezeu, pe Muntele Sinai (Ieşirea 19, 20). Dar întâlnirea aceasta a lui Dumnezeu cu aleşii Săi a fost pregătită, pentru că nu în stare de pasivitate totală ne întâlnim cu Dumnezeu, chiar dacă iniţiativa îi aparţine Lui. Avraam a arătat iubire primitoare de străini, iar Moise s-a curăţit pe sine 40 de zile, cu post şi rugăciune. Numai aşa devine cel credincios pregătit şi vrednic de întâlnirea cu Dumnezeu, pentru că această întâlnire este una transformatoare, vederea tainică sau experienţa apofatică a apropierii de El fiind urmată de primirea harului Său curăţitor, luminător şi dătător de sfinţenie.

Între nivelul credinţei arătate în răspunsul la chemarea lui Dumnezeu şi cel al credinţei unite cu făptuirea ascultării şi consolidată de întâlnirea cu El sau primirea efectivă a puterii lui Dumnezeu, în dar, este o diferenţă calitativă foarte mare. Distanţa dintre cele două momente reprezintă un proces spiritual dinamic sau un urcuş duhovnicesc al celui ce a răspuns cu entuziasm sfânt, cu dor nestăvilit chemării de Sus. Ne vom referi acum la cel de-al treilea model biblic, foarte asemănător primelor două, şi anume Sfântul Prooroc Ilie Tesviteanul. Aceeaşi chemare sfântă, acelaşi răspuns ascultător şi plin de credinţă netemătoare, aceeaşi întâlnire cu Dumnezeu, oferită în dar şi ca făgăduinţa pentru intrarea în Împărăţia cerurilor, pământul spre făgăduinţă pentru cei credincioşi şi găsiţi vrednici de Dumnezeu. Tocmai de aceea şi pronia lui Dumnezeu a lucrat desăvârşit prin cei trei drepţi ai Vechiului Testament, ca şi prin toţi profeţii şi drepţi Legii Vechi, pregătind venirea lui Hristos Domnul, Cel ce va înnoi chemarea cea dintâi a omenirii, adresată lui Adam, de a răspunde în ascultare liberă poruncii de a fi asemenea cu Dumnezeu, prin harul şi iubirea Lui.

Dacă vom avea aceste trei modele biblice înaintea ochilor noştri sufleteşti de-a lungul Postului Naşterii Domnului, vom înainta mai uşor şi cu mai mult folos duhovnicesc spre Cel ce Se naşte în Betleemul Iudeii. Şi noi suntem chemaţi tainic, în Biserica Mântuitorului Hristos şi a Preasfintei Treimi, să părăsim pentru o vreme preamultele griji ale acestei vieţi pământeşti, ca odinioară Avraam Urul Caldeii, să urcăm pe un Sinai spiritual al înfrânării şi al curăţirii de greşeli, ca Moise, văzătorul de Dumnezeu, să ne lăsăm hrăniţi cu carnea cuvintelor Sfintei Scripturi şi adăpaţi cu apa lacrimilor pocăinţei, ca altădată sfântul Ilie la pârâul Cherit.

La capătul acestor lupte duhovniceşti, acestor lepădări zilnice de obiceiuri egoiste, de gânduri trufaşe sau de lene spirituală, ne aşteaptă răspunsul Domnului Hristos, adică darul Lui.

" Şi noi suntem chemaţi tainic în Biserica Mântuitorului Hristos şi a Preasfintei Treimi, să părăsim pentru o vreme preamultele griji ale acestei vieţi pământeşti, ca odinioară Avraam Urul Caldeii, să urcăm pe un Sinai spiritual al înfrânării şi al curăţirii de greşeli, ca Moise, văzătorul de Dumnezeu, să ne lăsăm hrăniţi cu carnea cuvintelor Sfintei Scripturi şi adăpaţi cu apa lacrimilor pocăinţei, ca altădată Sfântul Ilie la pârâul Cherit."