Istoria alternativă

Nimeni nu poate contesta că ziua de 1 Decembrie nu este o zi cu importanţă istorică în contextul general al istoriei acestui neam, însă este un eveniment printre alte evenimente istorice de aceeaşi însemnătate sau poate chiar mai însemnate. Ce reprezintă astăzi pentru oamenii acestei ţări acest eveniment istoric vedem de 20 de ani încoace. Pe de o parte, politicienii, armata şi oricine poate defila în vreun fel anume, care nu pierd ocazia să-şi lăţească zâmbetele pe ecranele televizoarelor şi de a-şi rostogoli cuvintele ipocrite despre popor, patrie şi patriotism, iar pe de altă parte, poporul suficient de indiferent şi sătul de "zile naţionale" în care nu se regăseşte, dar de care profită înfruptându-se din pomenile necreştineşti cu mici, cu bere, cu ciolan afumat, declarate deja simboluri naţionale (Bravo, naţiune!), deşi în această perioadă ne aflăm în plin post al Crăciunului. Cu toate eforturile unor televiziuni, primării, partide şi politicieni de a "americaniza" ziua de 1 Decembrie şi de a o aduce la nivelul de bucurie şi interes la care americanii ajung de fiecare dată pe 4 iulie, efectul a fost acelaşi în rândul "cetăţenilor patriei": bine că avem o zi liberă şi ceva de mâncare pe gratis, cât despre 1 Decembrie… oare ce s-a întâmplat atunci... în 1918?, oricum a fost vorba parcă de o unire, dar nu ştiu care, pentru că au fost mai multe… Este evident că astăzi românii nu se mai raportează la evenimente istorice pentru că au fost destule în istorie şi pentru că prezentul bate trecutul, însă nu acelaşi fenomen se poate observa în raportarea pe care o are acest neam la oamenii deosebiţi zămisliţi pe aceste meleaguri, la personalităţi, la sfinţii dăruiţi de Dumnezeu de care este bogat acest pământ românesc. Prin urmare, ar fi fost mai nimerit ca ziua naţională a românilor să fie legată de o persoană cum ar fi Sfântul Apostol Andrei, cel care a semănat cuvântul lui Dumnezeu în ţarina fertilă a acestui neam care s-a născut astfel deopotrivă român şi creştin; Sf. Voievod Constantin Brâncoveanu, cel care prin jertfa supremă este exemplul desăvârşit de politician şi conducător al unei ţări, şi exemplele pot continua. Totuşi, bine că, privind istoria prin prisma manualelor alternative, nu am ajuns încă să serbăm ziua naţională de ziua unor cunoscute personalităţi autohtone, care se doreşte a fi confirmată de către unii "istorici" drept personalitate a istoriei noastre contemporane. Politicienii şi-au confecţionat deja o istorie alternativă, pentru ei înşişi, aşa încât pasul până la o alternativă personalistă a istoriei a fost făcut…