Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Opinii Repere și idei Istoria unui preot turc

Istoria unui preot turc

Un articol de: Cornel Cadar - 16 Iul, 2010

Un eveniment deosebit a avut loc în Ankara (Turcia) duminică, 4 iulie. Pr. Antuan Ilgit, primul preot iezuit turc din istorie, a celebrat prima Liturghie în Biserica "Sfânta Tereza a Pruncului Isus". El a fost hirotonit preot în ziua de 26 iunie la Roma.

Pr. Antuan s-a născut la 22 iunie 1972 în Germania, dar se trage din Mersin, o localitate din Cilicia, la 25 km de Tars. Părinţii lui au emigrat în Germania. De mic a cunoscut sărăcia. În anul 1978, părinţii s-au întors în Turcia. Tatăl a devenit pescar după ce mica firmă pe care o avea a dat faliment. Antuan a studiat şi a luat doctoratul în economie şi administraţie în anul 1994. Din banii de bursă îşi ajuta părinţii.

"De mic m-am simţit atras de lumea lui Dumnezeu. Mergeam la moschee şi participam la cursurile de vară în care se învăţa citirea Coranului în arabă şi recitam sure… Mă rugam de cinci ori pe zi şi respectam postul… În adâncul inimii nu mă simţeam împlinit, căutând ceva mai profund. Practicarea islamului ajungea într-un anumit punct şi nu mergea mai departe", spune el.

La Mersin, Antuan participă la o Liturghie catolică în limba turcă, în Biserica administrată de călugării capucini. "Nu mai văzusem vreodată persoane care să se adreseze lui Dumnezeu în limba mea. Se vorbea de un Dumnezeu prieten, frate, care se oferă ca mâncare şi băutură, un Dumnezeu care s-a făcut om şi-i însoţeşte pe oameni în drumul lor. Am fost impresionat".

După această descoperire, pr. Raimondo Bardelli, un călugăr italian capucin, îl pregăteşte pentru Botez. Din decembrie 1995 până în aprilie 1997, Ilgit urmează serviciul militar obligatoriu la Ankara. Aici frecventează Biserica "Sfânta Tereza a Pruncului Isus". La 29 martie 1997, în noaptea de Paşti, primeşte Botezul, Mirul şi Sfânta Împărtăşanie.

Trecerea la creştinism o consideră ca pe o încununare a căutărilor sale religioase. "Nu este adevărat că am fost smuls din credinţa mea originară - a povestit el Agenţiei Asianews. Domnul, mai degrabă, m-a făcut să parcurg un drum pentru a-l cunoaşte mai profund prin Isus Cristos şi lucrul cel mai frumos pe care l-am descoperit este că prin El iubesc şi mai mult ţara mea şi poporul meu".

Simţind chemarea lui Dumnezeu, stă şapte ani într o mănăstire a franciscanilor capucini din Modena (Italia) cu gândul de a deveni călugăr. Despre Botez şi despre intenţia de a deveni călugăr ştiau doar mama bolnavă şi sora lui. "Era o viaţă dublă, spune Ilgit. Culmea acestei vieţi duble a fost la înmormântarea mamei. În moschee repetam gesturile rugăciunii musulmane, ca toţi ceilalţi, dar înăuntrul meu mă rugam Tatăl nostru şi Bucură-te Marie. Nu se putea merge mai departe aşa. M-am hotărât să le spun totul prietenilor şi rudelor. Mulţi m-au respins, unii au rupt orice legătură cu mine. A fost dur, dar toate acestea m-au făcut să aprofundez relaţia mea cu Domnul, o relaţie profundă care să mă susţină în drumul meu". Tatăl l-a considerat ruşinea familiei.

În anul 2004 ia un timp de gândire şi merge într-o mănăstire a Companiei lui Isus la Bologna. Aici stă 16 luni. La 1 noiembrie 2005 intră în noviciat la iezuiţi la Genova. La 24 noiembrie 2007 depune voturile de călugăr iezuit la Padova, în limba turcă, pentru a nu-şi uita originile.

A studiat Teologia la Universitatea Pontificală Gregoriană din Roma, după care a urmat un an studii la Institutul Pontifical Oriental. Acum urmează licenţa în Teologie morală, cu o lucrare de bioetică la Academia Alfonsiană din Roma. Părintele Antuan doreşte să compare gândirea catolică cu fatwa (sentinţe) islamice: "Sunt interesat să studiez bioetica: în acest domeniu vreau să aprofundez dialogul interreligios, în probleme de început şi de final de viaţă, asupra cărora şi musulmanii îşi pun multe întrebări".

Comunitatea creştinilor din Ankara este mică. Este formată din câteva sute de oameni împrăştiaţi printre cele şase milioane de locuitori ai oraşului. Creştini de diverse confesiuni: latini, armeni, sirieni, atât catolici, cât şi ortodocşi, au participat la sărbătoarea părintelui Antuan duminică, 4 iulie.

La predică, ţinută în limba maternă, părintele sărbătorit a explicat: "În urmă cu 15 ani am întâlnit această comunitate. Terminasem economia şi administraţia şi eram în armată. Am început să merg la biserică. Apoi am plecat în Italia şi am început studiile pentru a deveni preot. Fiind sfinţit preot, am dorit mult să vin printre voi pentru a celebra Liturghia".

La Liturghie l-a amintit pe acela care l-a susţinut în vocaţie: Mons. Luigi Padovese, vicar apostolic de Anatolia, ucis luna trecută de şoferul lui, Murat Altun. S-a rugat şi pentru pr. Andrea Santoro ucis în februarie 2006 la Trabzon, tot în Turcia.

Istoria pr. Antuan Ilgit reprezintă un semn de speranţă pentru catolicii turci, mai ales după uciderea Mons. Luigi Padovese.