Iubirea fără margini a ucenicului faţă de marele Pavel

Apostolul neamu­ri­lor, vasul cel ales şi ne­obositul pro­po­vă­duitor al cuvin­te­­lor Scripturii, şi-a pus viaţa pen­tru Cel pe care-L întâlnise în chip mi­nunat pe drumul Da­mas­cului. După acel moment de răs­cru­ce, felul său de-a fi s-a schimbat. N-a mai aflat odih­nă şi bu­cu­­­rie decât în Hristos.

Cel care citeşte epistolele lui ră­­mâne uluit de profunzimea şi fru­­museţea învăţăturilor.

Doi intelectuali români vorbeau despre Pavel, spunând: Ma­­re de tot este Pavel, iar ce­lă­lalt a replicat: Mare cât Me­di­te­­rana... Cine a călătorit două-trei zile pe întinsurile mării poa­­te în­ţelege comparaţia, poa­te în­ţe­lege măcar în parte cât de mare este personalitatea A­pos­­tolului Pavel. Am călătorit cu ceva ani în urmă de la Atena la Haifa cu vaporul. Ieşeam une­ori pe punte şi priveam nesfârşita întindere a apelor. Din loc în loc ieşea din adâncuri câte o insulă...

Aşa este Pavel, neîntrecut şi parcă necuprins în zelul misionar. Dumnezeu l-a che­­mat la apostolat cel din ur­mă, dar el a alergat cu alergare sfân­tă, să nu piardă ceea ce fusese  făgă­du­it apostolilor.

Lui Pavel i-au stat în preaj­mă ucenici. Nu prea mulţi şi nici toţi animaţi de aceleaşi înalte sen­­­timente. Dintre ei, Timotei, u­­­cenicul iubit, a fost strălucitor. Nu sunt aprecieri subiecti­ve. Acestea se desprind uşor din spusele marelui Apostol, ca­re l-a iubit cu adevărat.

Numele Timotei provine din lim­­ba greacă, de la verbul „“, care înseamnă a cinsti, a onora. Deci, Timotei înseam­nă în traducere românească cin­stitor de Dumnezeu, sau cel ca­re Îl onorează pe Dumnezeu.

Ucenicul iubit al Sfântului A­postol Pavel s-a născut la Lis­tra, o localitate din ţinutul Li­ca­­o­niei (Fapte 16, 1). Aceasta era o colonie romană, fondată de împăratul Augustus în anul 6 î.Hr., care făcea parte din pro­vincia romană Galatia. Ma­ma lui se numea Eunichi  (Îmi a­duc iarăşi aminte de credinţa ta neprefăcută, care, precum s-a sălăşluit întâi în bunica ta Lo­ida şi în mama Eunichi, tot a­şa, sunt încredinţat, că şi în­tru tine - II Tim. 1, 5) şi era iu­dee convertită la creştinism (Fap­te 16, 1). Tatăl său era elin (Şi iată era acolo un ucenic cu nu­mele Timotei, fiul unei femei iu­dee credincioase şi al unui ta­tă elin - Fapte 16, 1), iar nume­le nu-i este pomenit în nici una din­tre cele două epistole adre­sa­te lui Timotei. Se presupune că făcea parte din aristocraţia ţi­­nutului amintit. Nu primise în­că botezul, dar nu era po­triv­nic noii credinţe, întrucât soţia sa, mama acesteia, Loida (Îmi a­duc iarăşi aminte de credinţa ta neprefăcută, care, precum s-a să­lăşluit întâi în bunica ta Loi­da şi în mama Eunichi, tot aşa, sunt încredinţat, că şi întru ti­ne - II Tim. 1, 5), şi Timotei se con­vertiseră la creştinism şi se nu­mărau printre credincioşii râv­­nitori şi apreciaţi ai Bi­se­ri­cii din Listra (Fapte 16, 1-2).

În casa părintească, Timotei pri­mise aleasă educaţie spiritu­a­lă în duhul Evangheliei lui Hris­tos, pe care apoi o va pro­po­vădui neîncetat. Sfântul A­pos­tol Pavel îl va îndemna să spo­rească în aceasta (II Ti­mo­tei 3, 14-15).

Pregătirea religioasă începea la iudei foarte de timpuriu. Un precept rabinic prevedea ca de la 5 ani copilul să înveţe To­ra. Sfântul Ioan Gură de Aur spu­ne că Timotei a învăţat Sfin­tele Scripturi din prima vâr­stă1. Da­că primele cunoş­tin­ţe despre Sfân­ta Scriptură au fost primite de Timotei în casa pă­rintească, de la bunica sa, Lo­ida, şi mama sa, Eunichi, ori­zon­tul său religios capătă noi di­mensiuni la con­t­actul cu în­vă­ţătura creş­ti­nă. Aceasta, de fapt, îl transfor­mă în mod de­plin. Simte şi tră­ieş­te Evan­ghe­lia lui Hristos, pro­povăduită de Sfân­tul Apostol Pa­vel. Devine prin Harul lui Hris­tos fiinţă no­uă chemată la zi­direa cea nouă a l­umii.

Când a venit în contact cu în­văţătura evanghelică, nu ştim. Totuşi se crede că aceasta s-a produs către anul 45 d.Hr., când Sfântul Apostol Pavel era în prima călătorie misionară, o­prindu-se şi propovăduind şi în Listra (Înţelegând, au fugit în cetăţile Licaoniei: la Listra şi Der­be şi în ţinutul dimprejur. Şi acolo propovăduiau E­van­ghe­lia. Şi şedea jos în Listra un om neputincios de picioare, fiind olog din pântecele maicii sa­le şi care nu umblase nicioda­tă. Acesta asculta la Pavel când vor­bea. Iar Pavel, căutând spre el şi văzând că are credinţă ca să se mântuiască, a zis cu glas pu­ternic: Scoală-te drept, pe pi­cioa­­­rele tale. Şi el a sărit şi umbla. Iar mulţimile, văzând ceea ce făcuse Pavel, au ridicat gla­sul lor în limba licaonă, zicând: Zeii, asemănându-se oameni­lor, s-au coborât la noi. Şi numeau pe Barnaba Zeus, iar pe Pa­vel Hermes, fiindcă el era pur­tătorul cuvântului. Iar pre­o­tul lui Zeus, care era înaintea ce­tăţii, aducând la porţi tauri şi cu­nuni, voia să le aducă jertfă îm­preună cu mulţimile. Şi au­zind Apostolii Pavel şi Bar­na­ba, şi-au rupt veşmintele, au să­rit în mulţime, strigând şi zi­când: Bărbaţilor, de ce faceţi a­ces­tea? Doar şi noi suntem oameni, asemenea pătimitori ca voi, binevestind să vă întoar­ceţi de la aceste deşertăciuni că­tre Dumnezeu Cel viu, Care a făcut cerul şi pământul, ma­rea şi toate cele ce sunt în ele, şi Ca­re, în veacurile trecute, a lă­sat ca toate neamurile să mear­gă în căile lor, deşi El nu S-a lă­sat pe Sine nemărturisit, fă­cân­du-vă bine, dându-vă din cer ploi şi timpuri roditoare, um­plând de hrană şi de bucurie ini­mile voastre. Şi acestea zi­când, abia au potolit mulţimile, ca să nu le aducă jertfă. Iar de la Antiohia şi de la Iconiu au ve­nit iudei care au atras mul­ţi­mi­le de partea lor şi, bătând pe Pa­vel cu pietre, l-au târât afară din cetate, gândind că a murit. Dar înconjurându-l ucenicii, el s-a sculat şi a intrat în cetate. Şi a doua zi a ieşit cu Barnaba că­­tre Derbe. Şi binevestind ce­tă­ţii aceleia şi făcând ucenici mulţi, s-au înapoiat la Listra, la Iconiu şi la Antiohia - Fapte 14, 6-21). Este lucru cert că bu­ni­ca şi mama lui Timotei s-au con­vertit acum şi odată cu ele a fost botezat şi Timotei, care a­vea atunci aproximativ 15 ani. Nu este exclus faptul ca însuşi Sfân­tul Apostol Pavel să-l fi bo­te­­zat pe Timotei, întrucât de ne­numărate ori îl numeşte iubit fiu întru credinţă (I Timotei 1, 2; II Timotei 1, 2; I Corinteni 4, 17; I Timotei 1, 18; 6, 20)2.

Cuvintele învăţăturii creş­ti­ne ar fi putut să fie sădite în su­fletul lui Timotei chiar de A­pos­tolul neamurilor, în timpul şe­derii acestuia în Listra.

Bunica şi mama lui Timotei au continuat, după plecarea A­pos­tolului, să desăvârşească e­du­­caţia creştină a lui Timotei, fi­ind şi primele care au primit bo­tezul, aşa cum rezultă din II Ti­motei 1, 5, unde se spune că cre­dinţa s-a sălăşluit întâi în bu­nica şi în mama sa.

În acest scurt timp, Timotei s-a impus prin zelul creştin şi prin pregătirea sa religioasă în ce­le două Biserici din Asia Mi­că, Listra şi Iconiu. De la aceste co­munităţi apostolice, el ob­ţi­nu­se bune mărturii (Fapte 16, 2) care certifică jertfelnicia şi ab­­negaţia pe care le avea.

(va urma)

Note:

1 ‑Pr. prof. Gheorghe Sârbu, E­pis­to­la a II-a a Sfântului A­pos­tol Pa­vel către Timotei, în „Studii Te­­ologice“, nr. 2, 1986, p. 49.

2 ‑Ibidem, p. 50.