Alegerile prezidențiale și legislative din Statele Unite au venit și s-au dus. A curs multă cerneală și s-au agitat mulți biți. Urmează alegerile din România. Unii s-au bucurat, alții mai puțin.
Iubirea pentru Moldova a mitropolitului Nicodimos
În seara duminicii de 23 noiembrie 2008, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel m-a poftit la Reşedinţa patriarhală, unde erau de faţă oaspeţi din Grecia, în frunte cu Înalt Preasfinţitul Dionisie, Mitropolit al Corintului, precum şi ierarhi din câteva eparhii ale Bisericii Ortodoxe Române. A fost o seară plină de bucurie şi comuniune frăţească, cu multe mărturisiri pe fondul unor dialoguri teologice temeinice.
Printre altele, a fost amintit numele fostului Mitropolit de Patras, Nicodimos, ierarhul care a însoţit delegaţia Bisericii Ortodoxe a Greciei ce a adus la Iaşi spre închinare, în 1996, capul Sfântului Apostol Andrei, ocrotitorul României. La pomenirea numelui său, delegaţia greacă ne-a adus vestea trecerii sale din această lume, la jumătatea lunii noiembrie 2008. Neaşteptată, în ciuda vârstei înaintate a venerabilului mitropolit, vestea a produs mâhnire în sufletele celor prezenţi, în primul rând pentru Părintele Patriarh, care îl aprecia în mod deosebit. Îmi voi aminti mereu ziua aceea de octombrie din ajunul pomenirii Sfintei Parascheva a anului 1996 când cetatea moldavă a Iaşilor a fost în sărbătoare, când mii de pelerini veniţi din toate colţurile ţării l-au întâmpinat pe Apostolul românilor, revenit pe pământ românesc unde L-a propovăduit pe Hristos-Domnul cu două milenii în urmă. La sosirea pe aeroportul din Iaşi, mitropolitul Nicodimos, care avea atunci 82 de ani, avea înfăţişarea unui mare avvă. Bătrânul venea parcă din icoanele bizantine în care mari ierarhi cu chip hieratic luminau prin virtuţile vieţii lor adevărate, care strălucesc până la sfârşitul veacurilor. Într-o maşină deschisă, flancată de alte multe maşini oficiale, Mitropolitul de Patras, Nicodimos, şi Mitropolitul de atunci al Moldovei şi Bucovinei, Daniel, au traversat oraşul celor şapte coline până la Catedrala din Iaşi. Aducerea moaştelor Sfântului Apostol Andrei la Iaşi a deschis pelerinajele altor sfinţi ori preţioase relicve care au fost aduse cu prilejul sărbătoririi Sfintei Preacuvioase şi mult milostive Maicii noastre Parascheva. Am slujit cu mitropolitul Nicodimos de mai multe ori, nu doar la hramurile din 1996 şi 1997, ci şi în câteva zile premergătoare prăznuirii Sfintei Cuvioase Parascheva. Mare slujitor, cunoscător al rugăciunilor şi cântăreţ bun, mitropolitul Nicodimos a rămas în amintirea părinţilor de la Catedrala mitropolitană din Iaşi ca un liturgist greu de egalat. În anii aceia, au mai fost la Iaşi mulţi ierarhi greci şi din alte Biserici Ortodoxe surori. Mitropolitul Nicodimos din Patras şi Timoteos din Kerkyra (Corfu), dar mai ales fericitul arhiepiscop Hristodulos rămân neuitaţi pentru frumoasa şi înalta slujire de la altarul Catedralei mitropolitane din capitala Moldovei. Mitropolitul Nicodimos a fost şi un foarte bun cunoscător al muzicii psaltice. Într-una dintre vizitele făcute la Iaşi a compus într-o noapte troparul aducerii moaştelor Sfântului Apostol Andrei, tropar psalmodiat mereu de părinţii şi psalţii Catedralei. A lăsat în tezaurul Catedralei mitropolitane un dar preţios, şi anume o părticică din lemnul Crucii pe care a fost răstignit Sfântul Apostol Andrei, aşezată într-o cruce de binecuvântare şi oferită spre venerare credincioşilor cu diferite prilejuri, dar mai ales în ziua de 30 noiembrie. A dăruit Catedralei şi o icoană de argint în care au fost aşezate mai târziu o mică parte din moaştele Apostolului primite de la Catedrala din Viena. Mitropolitul Nicodimos a fost un veritabil orator, format în vechile şcoli teologice ale Greciei, unde l-a cunoscut, printre alţii, pe Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Iustin Moisescu, pe care l-a evocat de câteva ori în timpul călătoriilor sale la Iaşi. Avea ţinută impecabilă şi un aer nobil, o demnitate de mare sacerdot şi o dăruire pentru apostolatul la care a fost chemat de Hristos-Domnul. Vizita pe care a făcut-o la Iaşi şi în Moldova a constituit, de fapt, călătoria cea mai importantă a vieţii lui. Spunea că n-a întâlnit nicăieri evlavia credincioşilor de la Iaşi, care aşteptau şi 20 de ore în şir la rând pentru întâlnirea cu sfinţii lui Dumnezeu. A vorbit credincioşilor din Patras despre cele văzute la Iaşi şi pomenea mereu de atmosfera întâlnită în cetatea Sfintei Parascheva. Însoţitorii lui au spus că atunci au înotat la Iaşi într-o mare de dragoste, referindu-se la primirea care li s-a făcut. Sub povara anilor şi a unor suferinţe, mitropolitul Nicodimos s-a retras din scaunul mitropolitan al istoricului şi apostolicului oraş Patras când a împlinit 90 de ani. Ultimii patru ani ai vieţii i-a petrecut în linişte şi rugăciune, îngrijit cu mare iubire de câţiva fii duhovniceşti apropiaţi. Rămâne în amintirea Bisericii Ortodoxe Române şi a Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei, în special, ca un ierarh-pelerin şi misionar care a adus mare binecuvântare în pământurile misionate de Apostolul Andrei, contribuind astfel la întărirea cultului său, sporindu-i cinstirea în România, aşa după cum se şi cuvenea. Plecând de pe pământ către cereştile locaşuri, a rămas şi în istoria pământului moldovean. În pridvorul vechii Catedrale mitropolitane din Iaşi stă mărturie mozaicul care aminteşte de istorica vizită a mitropolitului Nicodimos aducând capul Sfântului Apostol Andrei. Este singura reprezentare a avionului în iconografia bisericească. În această imagine, Mitropolitul Nicodimos a fost imortalizat pe scara avionului, purtând în mâini preţiosul odor adus de la Patras. Autor al slujbei aducerii moaştelor Sfântului Apostol Andrei din Italia la Patras, după o lungă înstrăinare, predicator şi slujitor de mare ţinută, mitropolitul Nicodimos s-a dus să-şi continue lucrarea şi osteneala în Biserica Triumfătoare, aproape de Sfinţii pe care i-a cinstit în alese cuvinte şi îngereşti cântări. În ziua de 18 noiembrie 2008, trupul bătrânului mitropolit a fost aşezat lângă măreaţa Catedrală care adăposteşte moaştele Sfântului Apostol Andrei şi o parte din lemnul Crucii pe care a fost răstignit la Patras, în străvechea Eladă.