John Lenon şi spiritul utopiei

Vă amintiţi, desigur, de Imagine!: "Imagine thereâs no heaven!/ Itâs easy if you try!/ No hell below us,/ Above us only sky./ Imagine all the people/ Living for today! Imagine thereâs no countries!/ It isnât hard to do!/ Nothing to kill or die for/ And no religion too./ Imagine all the people/ Living life in peace!" Probabil că există o perioadă în viaţa fiecăruia dintre noi în care simţim că lumea ar trebui să funcţioneze ca în versurile lui John Lenon. Aceste strofe sunt, în epură, imaginea oricărei utopii născocite de mintea umană de-a lungul timpului. Te întrebi citindu-le (nu ascultându-le, pentru că melodia te duce mult dincolo de text, în reverie, astfel încât nu-i mai simţi stupizenia!) cum de pot fi unii atât de naivi şi atât de voluptuoşi în idealurilor lor plicticoase.

E adevărat că, din comoditate şi dintr-o candoare care însoţeşte gândul nostru ori de câte ori ascultăm muzică, mintea nu se duce mult mai departe de cuvinte, rămânând priponită cu ochii-n soare, dincoace de silogismul valid, dincoace de orice posibilă naraţiune.

Dar, să lăsăm în bucătărie sau în dormitor reveria şi să ne ducem cu gândul puţin în viitor (în cel sugerat de cele două strofe)! Să ne închipuim ce s-ar întâmpla dacă, la un moment dat, lucrurile ar sta ca în micro-utopia lui Lenon: fără rai şi iad, fără graniţe şi ţări, fără oameni sau adevăruri pentru care ne-am da viaţa, fără religie sau confesiuni: o dulce şi nestingherită linişte, un zâmbet sempitern pe buzele tuturor de parcă am fi fost injectaţi cu marmeladă sau dulceaţă de trandafir!

Se distinge aici rolul pe care-l joacă în naşterea planurilor noastre despre "cum ar trebui să fie lumea" nu fericirea ca atare, ci ideea de fericire. Refuzul beatitudinii prezente, concrete, naşte simultan în noi dorul după o alta, imaginată, la făurirea căreia, de-a lungul timpului, mulţi au pus umărul şi pumnalul şi spada şi lancea şi tunul şi mitraliera şi capacitatea de a tortura.

Dar ceea ce, iniţial, e prezentat sub chip angelic devine imagine de gardian. Orice reţetă de fericire pământească începe printr-un conflict cu poliţia şi sfârşeşte prin a se sprijini pe ea pentru a-şi impune, cu forţa, imperativele categorice. Orice delir al minţilor care se hrănesc cu ilizibilul utopiei poate, la o adică, să ajungă în paragrafele Codului Penal: şi aşa se nasc holocaustul şi lagărul de concentrare, aşa iau fiinţă puşcăria şi munca silnică în Siberia ori în ocnele de sare!

Ce a scris Lenon şi ceea ce înghiţim adesea fiecare dintre noi atunci când ne lăsăm în voia lirismului iresponsabil nu diferă cu mult de revelaţiile care au avut loc la Patmos şi prin alte părţi.

"Vor fi un cer nou şi un pământ nou", se spune în Scripturi. Scoateţi din această profeţie cerul şi veţi avea formula, ecuaţia oricărui sistem utopic de pe lume, incluzându-l pe cel (concentrat în câteva strofe) al lui John Lenon!

Dar aceste sisteme, e imposibil să nu observăm asta dacă avem ceva sensibilitate autentică, sunt lipsite de viaţă, gâfâie de oboseală: totul e o fâlfâire dulceagă de gene şi toropeală angoasantă de care abia poţi scăpa. Utopia e antimaniheistă: cultivă uniformul, regula, omogenul, tiparul şi dogmatismul. Viaţa, pe de altă parte, e excepţie de la regulă, discontinuitate, efervescenţă, e capriciu şi încălcare a normelor materiei, iar narcoticul utopiei nu face decât să o stoarcă de vlagă şi să o sufoce. E incredibil cum aproape nimeni nu vede paradoxul infernal în care se află orice pierde-vară care imaginează lumi perfecte aici, pe pământ, având şi indecenţa de a încerca să le pună în operă: e ca şi cum ai înfiinţa, în parteneriat cu diavolul, o instituţie filantropică!

" "Vor fi un cer nou şi un pământ nou", se spune în Scripturi. Scoateţi din această profeţie cerul şi veţi avea formula, ecuaţia oricărui sistem utopic de pe lume, incluzându-l pe cel (concentrat în câteva strofe) al lui John Lenon!"