Mult timp vom simți bucuria sfântă prilejuită de evenimentele majore desfășurate la Catedrala Patriarhală și în Palatul Patriarhiei în ziua de 4 februarie 2025, cu ocazia împlinirii a 100 de ani de la
Jurnalism pentru suflet după regula Luminii
Când dintâi s-a izvodit Ziarul Lumina - cât de grabnic trec 20 de ani am învățat toți în vremurile acestea din urmă -, am privit cu atenție reacția celor de „meserie”. Nu priveau cu prea mare încredere proiectul. Îl vedeau drept un simplu organ de presă lipit de interesul Bisericii Ortodoxe de a-și face imagine. Apoi au descoperit că e un glas. Un glas atent. Acordat la realitatea lumii și nu lipsit de vocația „ziuarului” de altădată. În care profesionalismul se vădește a fi acasă. Și în care oamenii Bisericii și-au aflat izvor de informație „altfel”.
Nu știu de ce, acum, când scriu gândurile acestea, îl revăd pe tata la masă răsfoind liniștit Ziarul Lumina așa cum l-am văzut citind, cuminte, Telegraful Român, în vremea comunismului, în liniștea casei bunicii, mamei sale. Pentru că despre liniște e vorba în scriitura colegilor mei de la Lumina, despre liniștea aceea de care avem nevoie să putem birui stridentul rostirii din jur, prea marea vorbărie în care s-a angajat rostirea lumii de azi. Și cred că această liniște nu poate veni decât din exercițiul distins al presei scrise de creștini care fac din informație suportul validării unei formări continue. Istoria presei bisericești - la care încă scriem cu fiecare rând, coloană ori titlu - poartă prin Ziarul Lumina o percepție de har asupra unei lumi care stinge motivarea duhovnicească, o alungă cu o încăpățânare vrednică de o țintă mai înaltă. Un complex comunicațional precum cel al Bisericii Ortodoxe Române - cu Radio-TV Trinitas, Agenția Basilica și Ziarul Lumina - nu se opune presei cotidiene din ţară ori de aiurea, din vasta lume a virtualului lipsit de virtute, ci ne îndeamnă să completăm „coșul zilnic” de știri plin de fructele mâniei cu informația liniștii, cu informația din partea de lumină a României.
Îi știu pe toți ai Luminii, din orice parte a ţării, robotind, fotografiind, selectând informația și scriind-o deseori cu liniște desprinsă din slujirea liturgică a Bisericii. În fond, la Ziarul Lumina se scrie în aceeași limbă română curată și înaltă precum rostirea de rugăciune a Bisericii. Metafora din scriitura aceasta încurajează la cunoaștere, iertare, bucurie. Limba de lumină de care oamenii au acum atât de multă nevoie. Care aduce omului pe Dumnezeu și sfinți mai aproape. Și pe oameni între ei. Pentru că Lumina unește, motivează comuniunea, certifică iubirea. La mulți ani celor care muncesc mult pentru ca ea să iasă, să fie prezentă în viețile noastre!