Lăcomia şi criza financiară americană

Există un mit al societăţii de consum în care trăim acum, mit care spune că economiile vor creşte la infinit

Zilele acestea asistăm la una dintre cele mai spectaculoase crize pe piaţa financiară americană. O serie de bănci şi instituţii financiare cu tradiţie şi forţă economică dau faliment sau sunt pe cale de a o face. Intervenţia guvernului american prin „naţionalizarea“ unora dintre instituţiile financiare în cauză şi acordarea de ajutoare altora nu va reuşi să calmeze decât pentru scurt timp criza. Deja efectele se văd în toată lumea, inclusiv în Romania. Bursa de la Bucureşti este în scădere accentuată şi leul începe să scadă în raport cu euro.

Care este motivul acestor căderi? Se pare că acesta este efectul prăbuşirii de acum ceva vreme a pieţei imobiliare americane. Preţurile caselor tot creşteau şi creditele se ieftineau, oamenii cumpărau din ce în ce mai multe case pe credit şi, la un moment dat, nu au mai putut plăti ratele, preţurile au început să scadă, iar valoarea caselor la vânzare nu mai acoperea valoarea creditului iniţial. De pierdut au pierdut cei care nu mai puteau plăti, dar şi băncile, care nu mai puteau să îşi acopere pierderile prin vânzarea caselor. Pierderile s-au acumulat şi, de la un moment dat încolo, s-a produs o avalanşă de pierderi pe care nici cele mai puternice instituţii private financiare nu i-au mai putut face faţă. Pentru că totul este acum interconectat, pierderile de pe un segment au condus la pierderi pe alte segmente ale activităţii financiare şi, astfel, ne-am trezit cu o criză generală.

Cauza mai profundă a acestei crize însă nu este legată de cine ştie ce mecanism complicat financiar sau de globalizare, ori de capitalism în general. Cauza majoră este lăcomia; faptul că, în speranţa unor câştiguri din ce în ce mai mari, oamenii s-au lansat în întreprinderi din ce în ce mai riscante atât de riscante, încât până şi afacerile sigure, cum ar fi cele imobiliare, s-au dovedit a fi copleşite şi au clacat.

Există un mit al societăţii de consum în care trăim acum, mit care spune că economiile vor creşte la infinit. Oamenii au crezut acest mit şi au vrut să speculeze oportunitatea unor câştiguri din ce în ce mai mari, accelerând procesul de creştere. Dar realitatea are limitele ei. Producţia reală cere timp, creşte puţin şi greu. Însă oamenii au vrut foarte mult şi dintr-odată. Adevărul este că aşa ceva nu se poate. Deşi toată lumea ştie asta, totuşi, mereu ne lăsăm amăgiţi de posibilitatea ca noi să câştigăm şi doar alţii să piardă. Interconectarea din ce în ce mai strânsă face ca lucrurile să nu mai stea chiar aşa. Vrem, nu vrem, până la urmă vom pierde toţi.

Două dintre principiile pe care se bazează societatea contemporană sunt raţionalitatea şi progresul. Dar raţionalitatea poate fi privită ca maximizare a oportunităţilor, şi progresul ca multiplicarea tehnologică a oportunităţilor. Pe scurt, ideea ar fi că lăcomia va fi mereu salvată de noi şi noi invenţii tehnologice care ne vor da bogăţie la infinit, şi în aceste condiţii e raţional să fii lacom. Realitatea însă a răsturnat acest raţionament, şi ceea ce se ştia dintotdeauna, că lăcomia sfârşeşte rău, a fost confirmat încă o dată.

De multe ori, lucruri simple şi clare, pe care le ştiam de generaţii, par a fi infirmate de noi „dezvoltări“ ale societăţii, care contrazic aparent triumfător toată experienţa de până atunci. De-abia când vedem roadele noilor „adevăruri“ realizăm că, de fapt, aveam de-a face cu o nouă formă a unei vechi ispite. A dori să ai mult mai mult, peste noapte, nu e nimic altceva decât ispita lăcomiei. Chiar dacă acum e îmbrăcată în cuvinte răsunătoare, în reclame din ce în ce mai sofisticate şi e garantată de instituţii financiare imposibil de zdruncinat. Iată că ceea ce părea imposibil de zdruncinat se prăbuşeşte ca un castel de nisip. Când ne construim casele pe iluziile nisipoase ale unui câştig viitor din nimic, să nu ne mai mirăm că se risipesc la fel de repede cum pier şi iluziile. Casele care rezistă sunt cele care se construiesc cu multă muncă pe temelia solidă a unor adevăruri verificate.