Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Opinii Repere și idei Libertate și destin

Libertate și destin

Galerie foto (1) Repere și idei
Un articol de: Paul Siladi - 01 Iul, 2020

Orice biografie are ca substanță complexa țesătură dintre libertate personală și determinări felurite. Alchimia celor două nu poate fi niciodată redusă la o rețetă bine precizată. Nu știm sigur până unde se întinde libertatea și nici exact de unde începem să fim sculptați de presiunea exercitată din afară asupra noastră. În mod cert știm însă altceva: oricât de mică ar fi plaja libertății noastre, ea totuși are un rol nodal, crucial. Spațiul libertății, oricât ar fi de restrâns și înghesuit de etajele variatelor determinări, are, în economia fiecărei vieți, rolul pe care îl are cârma la orice corabie. Libertatea, atâta câtă este, dă sens și aduce responsabilitate fiecărui om. 

Toate biografiile prind în țesătura lor și întâlnirile, uneori blânde, iar alteori coliziuni violente cu libertățile celorlalți. În felul acesta, fiecare om ține înlăuntrul său o rețea de o complexitate incredibilă de determinări și alegeri pe care doar Dumnezeu o poate desface în detaliu. Libertatea este însă centrală pentru devenirea tuturor. Hristos nu obosește să facă invitații care țin cont și valorizează la maximum libertatea fiecăruia: „De voiește cineva să vină după Mine...” 

În aceste condiții, putem vorbi oare despre un destin al omului? Răspunsul la această întrebare poate să fie simplu sau complicat. Putem expedia problema rapid și să spunem că, întrucât omul are libertate, nu are cum să aibă destin. Fiecare se construiește pe sine cum poate și se ghidează în curge­rea sinuoasă a vieții cum vrea; alunecă și se rostogolește mișcat de propria voință și de determinările inerente. În același timp însă putem vorbi și despre un destin, în sensul unei destinații ultime pe care o putem numi, la fel de bine, vocație ori chemare. Destinul fiecărui om este punctul final, desti­nația sa, locul spiritual în care este chemat de Dumnezeu să ajungă. Dinspre om se vede ca o desti­nație, se găsește mereu înaintea sa, iar dinspre Dumnezeu apare ca o chemare. Fiecare om își asumă sau nu destinul său. 

Un caz aparte este reprezentat de Maica Domnului. Cel mai însemnat moment din istoria lumii, clipa în care începe restaurarea traiectoriei întregii creații, depinde, în cele din urmă, de voința liberă a unei fecioare, care pecetlu­iește planul dumnezeiesc prin cuvintele spuse îngerului: „Fie mie după cuvântul tău”. Faptul că ea acceptă explicit nu poate fi o dovadă a lipsei de libertate, ci o afirmare a ei. Libertatea de alegere se manifestă în aceeași măsură în acceptare ca și în refuz. Acceptarea destinului, definit în sensul de mai sus, ca o chemare spre îndumnezeire, este și calea de acces către suprema libertate. Iar libertatea aceasta este libertatea fluviului care curge ne­stingherit în propria sa matcă, nu libertatea râului care se revarsă haotic și în cele din urmă seacă. 

Citeşte mai multe despre:   libertate