Lumea cuvântului: Circa şi ceva…

Dat fiind adaosul de după primul cuvânt, cititorii noştri au eliminat de la început ipoteza că vrem să ne referim la vreo „circă“, termen familiar format prin abreviere de la circumscripţie; substantivul are sensul de „parte dintr-un teritoriu (al oraşului, de exemplu), imaginată ca porţiune dintr-un cerc“ (cf. lat. circum scribere). Astfel, există circumscripţii administrative (cele financiare şi electorale, de exemplu), ecleziastice sau militare; ne putem referi şi la circumscripţia unui tribunal. Dar cele care ne stau în atenţie mai des sunt cele medicale şi de poliţie; acestea au devenit „circi“ (plural consemnat în DOOM 2, care dă chiar şi genitivul: „circii“).

Aşadar, vom ajunge la adverbul circa, însemnând „aproximativ, cam“, folosit atunci când vrem să indicăm o valoare a cărei mărime nu o cunoaştem exact: ceea ce, trebuie spus din capul locului, face inutil un adaos de aproximare, de prisos, de altfel, şi când aproximativ precede un număr precis.

Se pare că, uneori, nu mai este perceput faptul că adverbul acum în discuţie poate fi folosit doar în aceleaşi situaţii ca şi vreo, în jur de…, aşadar când numărul sau cantitatea nu sunt exact cunoscute (vezi şi a aproxima „a determina, cu o mică eroare, valoarea unei mărimi“). Dovada: aproximările fără rost din exemple cum sunt „Tabăra era formată din aproximativ cinci corturi albe, în care un număr de aproximativ 20 de bărbaţi se pregăteau…“ („Ziarul necenzurat“, Baia Mare, internet, arhivă); „în curtea Mitropoliei au fost amenajate aproximativ cinci corturi militare, care pot adăposti aproximativ 30 de pelerini…“ (Real TV, 12.10.2006); cf. şi „aproximativ 327 metri patrati“, sau „Inchiriez apartament cu 1 cam, suprafat aprox. 42 mp, renovat recent, complet mobilat“ (aşa se scrie în multe mesaje de pe internet).

Dacă este normală aproximarea de vreme ce nu s-a făcut numărătoarea bărbaţilor sau a pelerinilor din propoziţiile de mai sus, în celelalte situaţii am putea oare avea în vedere vreo patru corturi şi jumătate, ori cinci bucăţi şi vreun sfert? Şi despre ce aproximare mai poate fi vorba când s-au măsurat exact 327 de metri, respectiv „42 mp“ ?

Există şi o aproximare rotunjită, dar cam... dubioasă: „Vand aprox 160 de monede si banknote...“ (dar piesele de colecţie se numără; cel mult s-ar putea aproxima, favorabil, prin „peste 160 de…“) sau „vand lant argint aprox 75 grame“ (dacă tot ai folosit cântarul, de ce să rămâi la necunoscute; poate din teama că argintul s-ar mai evapora între timp !?).

Întrebuinţarea improprie a cuvântului aproximativ ne-a adus aminte o formulă piezişă cu circa, prin care profesorul de geografie de la liceu ne punea în... valoare necunoaşterea unor date ce credea el că trebuie reţinute exact; elevul: „Suprafaţa Chinei este de...“ (pauză prelungită); „Numărul populaţiei este de...“; profesorul: „Foarte bine, am înţeles; în ambele cazuri, circa şi ceva!“.

Vechea glumă didactică este prezentă şi azi, la alte niveluri, dar cu aceeaşi intenţie; iată enunţuri dintr-un ziar şi dintr-un mesaj de pe blog: „…după termene şi proceduri judiciare care pot ţine circa şi ceva ani, o să vedem un fâs!“ (în discuţie moştenirea de la mătuşa Tamara); „Nu stiu daca imi poti spune un pret aproximativ (circa si ceva), terenul este inspre periferie, nu inspre oras“.

Ne-ar rămâne să combinăm o formulă „aproximativ circa şi ceva“, ca totul să fie şi mai limpede!