Lumea cuvântului: Iniţiale rezervate

În articolul de săptămâna trecută de la această rubrică ne-am referit la o consultaţie de specialitate cerută de Serviciul de Cadastru al Municipiului Iaşi privind sistemul de abreviere a prenumelor de pe tăbliţele indicatoare ale străzilor (şi din acte oficiale), de tipul V. sau V-le pentru Vasile, G. sau Gh. pentru Gheorghe etc. Este o problemă interesantă, de grafică, pe care am amânat-o sub presiunea unei constatări uluitoare în ceea ce priveşte reproducerea, în diferite inscripţii, a prenumelui celui care s-a numit Anastasie Panu. Am semnalat şi comentat apariţia, în diferite inscripţii şi adrese, a formelor, ilogice şi falsificatoare, Anastasia, ba chiar Anastasiei (Panu), în locul prenumelui real. Am constatat, cu stupoare, chiar deformarea, în acelaşi sistem şi în aceleaşi situaţii, a numelui unui sfânt: „str. Sf. Atanasiei“ (în loc de Atanasie).

Cu speranţa că am atras atenţia celor responsabili, ne oprim asupra problemei de principiu a utilizării ca abrevieri a iniţialelor prenumelor.

Prima constatare ce se impune este aceea că, având statutul de abrevieri ale prenumelor masculine, există iniţiale pe care le putem considera „rezervate“, acaparate definitiv de anumite nume de botez: sub I. trebuie să citim doar ION (şi iniţiala nu poate fi folosită pentru Ilie, Iorgu, Ignat ş.a., situaţii în care prenumele se scrie în întregime). Tot aşa, D. înseamnă numai DUMITRU (iar prenumele Dan, Daniel, Dionisie sau Decebal, utilizat în ultimul timp, se scriu ca atare). Acelaşi statut îl au V. â Vasile (aşadar iniţiala nu poate fi utilizată pentru Viorel, Vlad, Vâlcu etc.), M. â Mihai (excluse: Marius, Matei, Mircea, Manole, miron), N. â NICOLAE (excluse: Nichifor - Crainic, Nae - Ionescu), T. â Tudor şi chiar Teodor! (excluse: Toma, Titu, Traian etc.) şi mai sunt, dar nu multe, şi altele de acest rang.

Există, apoi, abrevierea formată din iniţială ^ o a doua literă, de tipul Al. â Alexandru sau At. â Atanasie (pentru ca, atunci când nu se scrie prenumele în întregime, să se lase loc doar iniţialei, A., pentru Aurel, Anton, Aristide), Gr. â Grigore şi Gh. â GHEORGHE (pentru ca, în aceleaşi condiţii, să poată fi scrisă doar iniţiala, G., pentru Gabrielsau Garabet şi chiar pentru George; vezi numele de străzi G. Topârceanu, G. Călinescu), Şt. â Ştefan (cu Ş. se poate abrevia prenumele Şerban) şi chiar Cr. â Cristofor.

Nu este exclusă nici apariţia, după iniţială, a unui grup de litere, cum se prezintă lucrurile în cazul C-tin (eventual pentru a-l lăsa… liber pe C. pentru Corneliu, Cătălin, Cristian, Codrin ş.a.).

Oricum, nu este productivă folosirea abrevierilor B. (pentru Barbu sau Bănică), E. (pentru Eudoxiu Hurmuzachi sau Eufrosin Poteca), F. (pentru orice Florin sau Florea), R. (pentru Radu, Remus, Romică), S. (pentru Sorin, Stelian), sau Z. (pentru Zaharia). Şi rămânem la aceste exemple, deoarece spaţiul nu ne îngăduie să stăruim.

Dar, înainte de a încheia, trebuie să atragem atenţia asupra unei probleme importante, de principiu: nu se abreviază prin iniţiale prenumele feminine; nu se poate scrie, indiferent de text, „actriţa M. Filotti“ (ci numai Maria), „scriitoarea I. Vulpescu“, sau „I. mălăncioiu“ (autoarea romanului Arta conversaţiei, respectiv cea a volumului de versuri Urcarea muntelui au prenumele Ileana), după cum nu e de conceput ca, în presă, prenumele Doinei Cornea să fie abreviat prin iniţiala D., iar al Renatei Weber prin R.

Ţinând seama de toate acestea, sperăm să le putem fi de folos şi pentru alte situaţii funcţionarilor de la Cadastrul ieşean; dar, vorba ceea: lucrăm cu materialul clientului (una dintre provocări fiind, de exemplu, redarea ca abrevieri a iniţialelor unor prenume ale personalităţilor aparţinând altor spaţii culturale şi lingvistice).