Pentru cei lipsiţi de minte şi slabi de înger, lumea aceasta este toată viaţa şi bucuria lor. Dar pentru creştini nu e aşa. În rugăciunea lui Hristos dinaintea Pătimirilor Sale, aşa cum o găsim relatată în Evanghelia de la Ioan, capitolul 17, Mântuitorul afirmă clar că nu Se roagă Părintelui Ceresc pentru lume. Cine este lumea pentru care Iisus refuză să Se roage? Răspunsul la această întrebare îl găsim la Sfântul Isaac Sirul, care spune: „Lumea aceasta este o desfrânată… Când vedem cum, la moarte, îl scoate pe om din lucrurile lui şi din casa lui, atunci pricepem cât este de mincinoasă şi înşelătoare“. Aflăm, dar e prea târziu. Aşa că fericiţi şi de o sută de ori fericiţi sunt cei care au priceput înşelătoria acestei lumi şi viclenia diavolului căutând cele pe care furii nu le sapă şi nu le fură şi pe care molia şi rugina nu le strică.
De aceea, să ne aducem aminte ceea ce spune Biserica la slujba înmormântării: „Care desfătare lumească este lipsită de întristare? Care mărire stă pe pământ neschimbată? Toate sunt mai neputincioase decât umbra, toate mai înşelătoare decât visurile; o clipă numai, şi pe toate acestea moartea le primeşte“. (Adaptare după un text din volumul „Cuviosul Anatolie de la Optina“, Editura Egumeniţa, 2011)
.jpg)
