Lumina din cuvânt: Împărăţiile lui Dumnezeu

Împărăţia lui Dumnezeu este înţeleasă în două feluri: împărăţia cea de dinafară de noi şi împărăţia lui Dumnezeu cea dinăuntrul nostru.

Împărăţia lui Dumnezeu cea de dinafară de noi, în concepţia Bisericii noastre Ortodoxe, o înţelegem când avem în vedere faptul că anumite sfinte slujbe ale Bisericii noastre şi mai ales Sfânta Liturghie, încep cu cuvintele: „Binecuvântată este împărăţia Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin“. Şi când se spun aceste cuvinte se are în vedere împărăţia lui Dumnezeu care se desfăşoară în faţa noastră şi împreună cu noi, împărăţia lui Dumnezeu cea din Sfintele Taine şi mai ales din Sfânta Liturghie. Biserica, înţeleasă ca locaş de închinare, este cerul cel de pe pământ.

Noi credem în existenţa cerului celui mai presus de lume, dar ştim că există şi un cer pe pământ. Iar cerul cel de pe pământ este locaşul lui Dumnezeu, Sfânta Biserică. Pentru că în Sfânta Biserică, în locaşul închinat lui Dumnezeu, se fac lucruri cereşti aici, pe pământ, se fac sfintele slujbe, se face Sfânta Liturghie, şi acestea sunt lucruri cereşti. La Sfânta Liturghie, fiecare dintre noi suntem slujitori. Nu slujesc numai preoţii, numai arhiereii, numai diaconii; slujesc arhiereii, preoţii, diaconii, slujesc cântăreţii bisericeşti, slujesc toţi credincioşii care sunt de fapt împreună slujitori cu slujitorul sfinţit, nu sunt simpli asistenţi, nu urmăresc ceva ca şi când ar urmări un spectacol, ci sunt participanţi.

Trebuie să ştie fiecare credincios care ia parte la Sfânta Liturghie că este împreună slujitor cu preoţii şi este participant la ceea ce se întâmplă la sfânta slujbă, deci la lucrurile cereşti care se realizează la Sfânta Liturghie.

Aceasta este împărăţia lui Dumnezeu pentru că în cuprinsul Sfintei Liturghii de pildă, noi facem ceea ce fac îngerii în cer şi de aceea ne numim pe noi înşine că-i închipuim pe Heruvimi: „Noi, care pe Heruvimi cu taină închipuim, şi făcătoarei de viaţă Treimi întreit-sfântă cântare aducem, toată grija cea lumească de la noi să o lepădăm, ca să primim pe Împăratul tuturor, pe Cel în chip nevăzut înconjurat de cetele îngereşti“. Sunt cuvinte de la Sfânta Liturghie din care înţelegem că noi, oameni păcătoşi şi pământeşti, îi închipuim pe Heruvimi, adică fiinţe din imediata apropiere a lui Dumnezeu. Şi îi închipuim pe Heruvimi pentru că aducem cântare întreit sfântă Sfintei Treimi. Aceasta este înfăţişarea noastră, a celor care luăm parte la Sfânta Liturghie.

Dar împărăţia lui Dumnezeu trebuie să fie şi înăuntrul nostru, după cuvântul Domnului nostru Iisus Hristos, care spune - răspunzând la întrebarea „când vine împărăţia lui Dumnezeu“ -: „Împărăţia lui Dumnezeu nu vine pe văzute, ci împărăţia lui Dumnezeu este înăuntrul vostru“ (Luca 17, 20-21). Noi care cerem de la Dumnezeu să vină împărăţia Lui aici pe pământ, să se realizeze împărăţia lui Dumnezeu pe pământ, noi trebuie să avem în vedere şi împărăţia lui Dumnezeu cea dinăuntrul nostru.