Lumina din cuvânt: „Întâi îndreaptă-ţi mintea!“

Cât priveste isihasmul, neo-isihasmul, e mai multă preocupare acum în ţara noastră, decât era odinioară. Sunt mai multe preocupări şi de Filocalie, deşi eu am întâlnit oameni, de exemplu, care au fãcut un festival „Filocalia“ şi, până la urmă, n-au ştiut ce autori sunt cuprinşi în primul volum din Filocalie. Nu-i destul, dar, în orice caz, există mai multă procupare: gânditi-vă, douăsprezece volume de Filocalie, să le ai în faţă, să poţi să le citeşti! Nu e uşor, pentru că sunt mii de idei şi dacă sunt mii de idei, n-ai cum să le ţii minte, decât dacă le studiezi. Din câte gânduri sunt în Filocalie, ţi se împlântă unele în minte.

Când am citit eu prima dată Filocalia, m-am întâlnit cu nişte gânduri care mi-au rămas pentru toată viaţa. De exemplu, de la Sfântul Marcu Ascetul: „Când îţi aduci aminte de Dumnezeu, înmulteşte rugăciunea, ca atunci când Îl vei uita, Domnul să-şi aducă aminte de tine“. Aşa mult mi-a plăcut mie cuvântul acesta!

E ceva extraordinar! Ceva asemănător ştiu de la părintele Placide Deseille, care, fiind la Sfântul Munte şi trecând pe la noi, mi-a spus că la Sfântul Munte este un cuvânt care zice aşa: „La Dumnezeu să te gândeşti ca la Dumnezeu, nu ca la om, şi să-L respiri pe Dumnezeu cum respiri aerul“. E foarte important aşa, adică lucrurile se leagă unele de altele şi dacă eşti preocupat, îţi dă Dumnezeu în minte fel de fel de gânduri bune. Mai scoţi şi tu la iveală nişte gânduri cum a scos părintele Arsenie că: „În mintea strâmbă şi lucrul drept se strâmbă“. Păi, acesta e ca din Filocalie! „În mintea strâmbă şi lucrul drept se strâmbă“. Vrei să faci lucru drept? Întâi îndreaptă mintea, că dacă nu, mintea îţi strâmbă lucrul drept.

Eu încă nu am conştiinţa, la vârsta mea, că m-am întâlnit cu cineva care are rugăciunea de toată vremea şi care este un adevărat isihast. Nici în ţară, nici în altă parte, câţi oameni am cunoscut.

Eu nici nu cer lucrul acesta, pentru că, în definitiv, fiecare om se angajează la viaţa spirituală cu măsurile lui şi cu capacitatea lui şi realizează cât poate el realiza şi cât îi ajută Dumnezeu să realizeze, şi atâta tot. Dar se mai face şi ceva reclamă în legătură cu unii, cu alţii, însă realitatea este că fiecare avem măsurile noastre şi Dumnezeu să ne ajute şi să ne dea gânduri bune, să înmulţească gândurile bune, să înmulţească luminile din gând şi atunci, dacă nu există alţii isihaşti, o să fim noi, cât o să putem să fim, şi binecuvântarea lui Dumnezeu va fi peste noi, că, zice Sfântul Ion Scărarul, dacă nu te rogi, se împuţinează rugăciunea şi e mai puţin bine şi în lumea aceasta.