Luminiţele de sărbători

Ni s-au aprins beculeţele în Capitală şi, cum s-ar spune, suntem ceva mai fericiţi. An de an, după apăsarea pe butonul magic, Bucureştiul devine strălucitor în aşteptarea cuvenită a sărbătorilor. Oamenii s-au obişnuit cu această normalitate socială de a aştepta sărbătorile de iarnă, cu luminiţe multe. Şi cu multă alergătură şi stres în procurarea cadourilor şi apoi a cumpărăturilor pentru a avea masa îmbelşugată. Şi este frumos până la un punct şi absolut normal. Nu ştiu dacă noi, românii, ne-am pricopsit cu sintagma aceasta, "sărbătorile de iarnă", din vremea comunismului sau dacă este efectul globalizării, dar sensul ei este unul general şi nimic numind din adevărata sărbătoare. Ceea ce este deranjant în febra premergătoare marelui praznic este golirea de sens a aşteptării. Ar trebui să avem în centrul aşteptărilor chiar evenimentul Naşterii Domnului, rememorarea şi trăirea sa lăuntrică, precum şi exprimarea verbală. Însă noi avem mai mult luminiţe exterioare. Ar trebui să îl aşteptăm pe Moş Crăciun ca pe o întruchipare a dărniciei lui Dumnezeu Tatăl, dar noi începem mascarada moşilor plătiţi cu ora, puşi să aştepte prin magazine şi alte locuri publice nişte copii aduşi instituţional să spună poezii, moşi chemaţi acasă şi filmaţi cu camera video pentru posteritate. Bieţii copii sunt şi zăpăciţi de atâţia moşi. Care e cel adevărat? Nu cumva părinţii şi oamenii mari îi mint? Decojind taina şi misterul sărbătorilor şi punând în schimb poleiala bradului împodobit, cântarea goală către un Moş Crăciun care aduce cadouri fără să mai ştim de ce, ajungem să ne facem sărbătoare pentru a fi în rând cu valul, cu mulţimea care nu ştie încotro este purtată de ultimul vânt. "Sărbători fericite!", o să ne urăm în curând şi este frumos să ne dorim unii altora binele şi fericirea. Câţi dintre noi mai conştientizăm cu adevărat importanţa marii sărbători a darului lui Dumnezeu către om? Acesta este darul suprem, că Fiul Domnului devine şi fiul omului. Şi dacă ştim aceasta, nu ne ia cu o oarecare sfială când am vrea să petrecem exagerat de lumeşte Crăciunul? Şi ne mai ia, pe drept, şi cu o revoltă când orice fetişcană vopsită şi despuiată se costumează în Crăciuniţă, iar despre semnificaţia Naşterii Domnului Iisus ajunge să ne vorbească la televizor o celebră prezentatoare care a renunţat la creştinism în favoarea iudaismului. Iar dacă nu avem imboldul de a participa şi la Liturghie, măcar de Crăciun, atunci această sărbătoare nu este altceva decât un weekend de iarnă prelungit, un alt prilej să dormităm, să mâncăm bine şi să ne distrăm.