Mâinile Maicii Domnului

Părintele Arsenie Papacioc po­ves­tește într-unul din interviurile acordate prin 2008 o întâmplare petrecută cu cineva care se ruga cu multă râvnă Maicii Domnului să devină și Ocrotitoarea și Mai­ca lui. „Fii Maica mea, Sfântă Marie!”, implora omul necăjit că nu are nici un sprijin ceresc. Maica Domnului i-a răspuns rugăciunii în cuvinte scurte: „Arată-te a-mi fi mie fiu. Astfel, eu voi fi și eu Maica ta”. Ce vor să spună aceste vorbe? Că pentru a deveni fii ai Născătoarei de Dumnezeu nu trebuie să rămânem inactivi, ci să săvârșim cele pe care ea le dorește de la noi. Pilda aleasă pentru astăzi ne întărește această convingere.

Într-o mănăstire din Spania se gă­seş­te o statuie de marmură a Prea­curatei Fecioare, ale cărei mâini lipsesc. Mai înainte, sta­tu­ia era întreagă, dar a rămas ciun­tită de pe vremea unor lupte, în urma unui război. Câtă vreme sta­tuia avea mâini, multe minuni se făceau în acea biserică, multe vindecări se săvârşeau. Acum, ­înaintea chipului Născătoarei de Dumnezeu lipsită de mâini nu se face nici o minune. Dar o vorbă cir­culă în popor, că de s-ar afla vreun creştin care, îngenuncheat în faţa statuii, s-ar ruga aşa: „Mai­că sfântă! Iată, îţi ofer mâi­nile mele! Le poţi purta în locul ce­lor pe care le-ai pierdut”, din nou s-ar face minuni în sfântul locaş. Istoria aceasta are un tâlc adânc. Ea ne învaţă că Prea­sfân­ta Născătoare de Dumnezeu, pen­tru a izbăvi pe cei aflaţi în necazuri, are trebuinţă de mâini omeneşti. Altfel spus, Mijloci­toa­rea creştinilor are nevoie de conlucrarea și rugăciunea noastră, pentru a ne izbăvi de greutăți.