Majoritatea şi criteriul normalităţii

Una dintre cele mai cunoscute afirmaţii ale avvei Antonie cel Mare este cuprinsă în apoftegma 25 din Patericul egiptean: "Se apropie vremea când oamenii vor înnebuni, iar dacă vor vedea pe cineva sănătos la minte, se vor năpusti asupra lui strigându-i: "Eşti nebun", pentru că nu-i ca ei".

Afirmaţia avvei Antonie este cât se poate de limpede. Normalitatea este considerată de cei mulţi a fi egală cu conformismul, cu direcţia majoră a lumii. Altfel spus, majoritatea reprezintă criteriul neîndoielnic al normalităţii. Şi invers. Orice abatere de la norma impusă de majoritate, orice nonconformism devine deci nebunie.

Tragedia se naşte în clipa în care majoritatea înnebuneşte. Într-un astfel de moment normalitatea sănătoasă devine imposibilă. Majoritatea e asemenea unui curent viguros, care nu îngăduie nimănui să înoate împotrivă.

Pentru Sfântul Antonie este însă limpede că nu majoritatea este criteriul normalităţii. Trebuie să fie ceva mai adânc, care să susţină această stare. Cuvântul sfântului pustnic are ceva din aerul unei profeţii. Acea vreme care vine şi în care oamenii vor înnebuni nu reprezintă timpul unei epidemii de boli psihice. Trebuie să fie altceva acolo, care să se lege mai concret de viaţa duhovnicească. Să ne amintim că ne aflăm încă în secolul al IV-lea, nu multă vreme după persecuţiile sângeroase împotriva creştinilor. Un fel de nebunie generalizată. Acel timp trecuse, dar amintirea lui a rămas şi nu era exclusă posibilitatea revenirii unor asemenea vremuri. În acest context face Sfântul Antonie afirmaţia sa. Pentru a o înţelege şi mai bine e nevoie să ne amintim că psalmistul îl socoteşte nebun pe cel care contestă existenţa lui Dumnezeu: "Zis-a cel nebun în inima sa: "Nu este Dumnezeu"" (Ps. 13,1). Astfel afirmaţia profetică a Sfântului Antonie devine şi mai clară. Nebunia generalizată este dominaţia ateismului militant. E de-ajuns să ne gândim la milioanele de victime ale prigoanei sovietice împotriva creştinilor sau la miile de nevinovaţi care au înfundat puşcăriile în România comunistă.

Profeţia avvei Antonie cel Mare, despre nebunia generalizată, s-a împlinit, însă este departe de a se fi epuizat.