Tema Învierii Domnului a fost una mult iubită Mitropolitului Bartolomeu Anania, pe care a tratat-o și dezvoltat-o din diferite unghiuri de înțelegere în scrisorile pastorale pascale, în cei 18 ani de
12 Mai, 2024
Mănăstirea şi seceta
În vremea când foametea făcea ravagii în provincia italiană Campania, la jumătatea primului mileniu, Sfântul Benedict de Nursia (ales patron al Europei în 1964 de papa Paul al VI-lea) hotărâse ca locuitorii din împrejurimile mănăstirii să fie sprijiniţi cu hrană şi îmbrăcăminte. Călugării din obşte, urmând cuvântul stareţului, au împărţit băştinaşilor ajutoarele. Oamenii au mulţumit, dar după două zile s-au întors pentru mâncare în număr mult mai mare, fiindcă vestea despre dărnicia mănăstirii se răspândise cu iuţeală. Stareţul a dat poruncă chelarului să sature mulţimea cu bucate. Şi omul a făcut cum a zis stareţul. Însă tot mai mulţi oameni băteau la porţile mănăstirii pentru mâncare. Cămara ajunsese goală. Mai rămăsese doar o butelcă mică cu untdelemn. Benedict a cerut chelarului să dea oamenilor butelca cu ulei, dar de data aceasta călugărul nu s-a supus, invocând faptul că şi monahii au nevoie de ulei. Stareţul află de neascultarea chelarului şi furios aruncă butelca pe fereastră, pe stâncile dimprejurul mănăstirii. Şi minune, butelca nu se sparse, iar sfântul o dădu celor care implorau milostenie.
Apoi chemă pe toţii cei din obşte în biserică la rugăciune. În cămară butoaiele erau goale. Benedict începu rugăciunea cu fraţii lui şi, în timpul acesta, uleiul umplea butoaiele goale. Capacele lor se ridicau încetişor, împinse de uleiul al cărui nivel creştea. Dar monahii nu ştiau ce se întâmplase. De aceea s-au rugat îndelung, iar untdelemnul a sfârşit prin a se răspândi pe dalele de piatră. În faţa secetei care provocase foametea îngrozitoare oamenii lui Dumnezeu nu au rămas nepăsători, ci au dăruit tot ceea ce aveau. Pentru aceea nici Dumnezeu nu a întârziat să ajute pe cei aflaţi la strâmtoare, bucurându-se că monahii au fost solidari cu cei necăjiţi. (Preluare şi adaptare de Augustin Păunoiu din vol. „Vieţile Sfinţilor“, Bernard Sesé, Humanitas, 1996)
