Mândria

Sursa primară a căderii, a primei căderi, a îngerului de lumină, cea care a dus la cea de-a doua cădere, a omului. Cum funcţionează mândria la nivel individual ştim. Omul crede că el singur este îndreptăţit în tot ceea ce face şi că tot i se cuvine. Dacă în viaţa unui om mândria poate avea efecte negative relativ limitate la viaţa omului respectiv şi la vieţile celor din apropierea lui, când mândria devine o caracteristică a unei civilizaţii, atunci efectele sale sunt globale şi devastatoare.

Cum funcţionează mândria la nivelul unei civilizaţii? Primul simptom este încrederea nejustificată în capacitatea proprie de a controla complexitatea lumii. Lumea înseamnă oameni şi natură. Două sisteme, fiecare cu un grad de complexitate foarte ridicat, care combinate fac lucrurile şi mai complicate. Cu toate acestea, civilizaţia noastră este ferm convinsă că poate controla atât omul, cât şi natura nu numai separat, dar şi în interacţiunea lor.

Pentru a controla prezentul trebuie să cunoşti bine trecutul şi să poţi prevedea destul de bine viitorul. Civilizaţia noastră este ferm convinsă că le poate face pe amândouă. Deşi trecutul în domeniul climei este înregistrat în mod semnificativ şi direct doar de câteva sute de ani, ca să nu zicem zeci, deşi previziunile noastre meteorologice de exemplu nu pot fi aproximativ corecte decât pentru trei zile, considerăm că este suficient pentru a controla cu ajutorul tehnologiei natura. Despre om nici nu mai vorbim, pentru ştiinţa actuală oamenii sunt cărţi deschise. Cunoaştem exact nu numai cum şi de ce au acţionat predecesorii noştri, dar putem prevedea cu certitudine cum vor acţiona urmaşii noştri, de aceea facem planuri de dezvoltare pe zeci de ani înainte. Iar dacă din întâmplare acum avem câteva probleme nerezolvate, imediat aplicăm o serie de sisteme de ecuaţii imbatabile care vor modela predictiv intervalul în care problemele vor fi rezolvate cu certitudine.

Dar capacitatea noastră de control depăşeşte spectrul vizibilului, acum noi putem controla şi mai bine ceea ce nu se vede. Atomul nu mai are pentru noi nici un secret. După dorinţă putem să-l facem din blestem binecuvântare, şi invers.

Aşa construim centrale atomo-nucleare la malul oceanului pentru care a fost inventat cuvântul tsunami în cea mai seismică regiune din lume. Pentru că putem şi pentru că vrem şi pentru că avem deja răspuns la toate întrebările. Cum? Este o mică problemă cu 4 (patru) reactoare nucleare care după un cutremur de 8.9 magnitudine au fost lovite de un tsunami înalt de 10 metri şi toate cele 3 sisteme de siguranţă au clacat succesiv? Aşa ceva nu se poate, inginerii noştri ne-au spus cert că tsunamiul nu va depăşi 7 metri, cutremurul - magnitudinea 7.5, iar o defecţiune în lanţ este practic imposibilă. Parcă au mai fost acum 35 de ani nişte ingineri care ne-au spus că s-ar putea să nu reziste reactorul la ceva atât de neimaginat ca un cutremur plus tsunami plus defecţiune în lanţ a sistemelor de răcire. Dar cine să creadă lucruri atât de fanteziste, asta nu e ştiinţă, e science-fiction.

Iată roadele mândriei. Trăim în mica noastră bulă de săpun în care credem că nicicând nu vom cădea pentru că tehnologia ne va salva. Dar tehnologia este limitată şi nu oferă răspuns la toate problemele, lumea este mult mai complexă decât ne spun unii oameni de ştiinţă. Dar preferăm să ne încredem orbeşte în tehnologie decât să ne smerim şi să recunoaştem că nu controlăm nici omul, nici natura şi să fim mai prudenţi şi mai înţelepţi.

Să ne rugăm în aceste momente de mare cumpănă pentru poporul japonez ca Domnul să se milostivească şi să îi ajute şi să se evite un accident nuclear grav în ţara în care nu s-au şters încă urmele bombelor atomice de la Hiroshima şi Nagasaki şi care deja suferă după un cutremur şi un tsunami devastator. Domnul să îi aibă în pază.

" Trăim în mica noastră bulă de săpun în care credem că nicicând nu vom cădea pentru că tehnologia ne va salva. Dar tehnologia este limitată şi nu oferă răspuns la toate problemele, lumea este mult mai complexă decât ne spun unii oameni de ştiinţă."