„Manipularea mentală“ între mit şi realitate

Profesorul Michele C. Del Re din Italia a sugerat, de mai multe ori, introducerea unor norme clare privind protejarea "integrităţii psihice" şi interzicerea folosirii unor tehnici pe care el le numeşte "psihagogice", cu referire la diferite tehnici psihoterapeutice apte să faciliteze o pretinsă evoluţie a personalităţii (vezi pe larg Michele C. Del Re, Cultele emergente şi dreptul penal [italiană], Napoli, 1982).

La 4 martie 2004, doi raportori ai Parlamentului italian, o senatoare a partidului Forza Italia şi un senator din mişcarea Alianţa Naţională, referindu-se la polemica nouă şi neclară generată de activitatea "operatorilor de ocultism" care realizau mari profituri prin intermediul televiziunii, au vorbit despre "legea împotriva magiilor", ca şi despre "secte" şi "spălarea creierului". Proiectul lor de lege, aprobat de Comisia juridică a Senatului, n-a fost supus însă spre aprobare Parlamentului; dimpotrivă, între altele, el a suscitat împotrivirea multor medii politice italiene şi a 47 de specialişti universitari de numeroase naţionalităţi. Într-o scrisoare deschisă adresată preşedintelui Italiei, preşedintelui şi vicepreşedintelui Consiliului italian, ei subliniază că manipularea mentală şi spălarea creierului nu sunt categorii recunoscute de majoritatea comunităţii ştiinţifice şi că proiectul propus ar fi periculos pentru libertatea cultelor ("An Open Letter against the Italian Draft Law of Mental Manipulation", la adresa http://www. cesnur.org/2004/manip_letter. html).

În SUA şi în alte ţări de limbă engleză, critica juridică şi cea ştiinţifică a noţiunii de spălare a creierului nu sunt, în general, acceptate de către mass-media, dar sunt foarte prezente în domeniul cercetării academice a noilor mişcări religioase şi influenţează cea mai mare parte a hotărârilor luate de justiţie.

Altfel stau lucrurile însă în afara spaţiului anglofon. În Europa şi Japonia, de pildă, chiar dacă apăruse o mişcare antisectară încă de la începutul anilor â70, totuşi, cu câteva excepţii, autorităţile publice nu acordaseră o prea mare atenţie campaniei sectelor şi noilor mişcări religioase. De asemenea, nu fuseseră adoptate nici un fel de legi pe această linie în Europa. Situaţia avea să se schimbe însă odată cu sinuciderile şi asasinatele comise de Ordinul Templului Soarelui (1994, 1995 şi 1997) şi în urma atentatului cu gaz sarin comis de organizaţia japoneză "Aum Shinri-kyo" (1995). Tot la fel, în Africa, sinuciderea şi asasinarea a peste 800 de persoane, de care este răspunzător grupul catolic periferic din Uganda - Restaurarea celor Zece Porunci ale lui Dumnezeu -, provoacă în anul 2000 consecinţe asemănătoare în mai multe ţări. Iar în SUA, sinuciderea colectivă de la Heaven's Gate (1997) avea să redeschidă dezbaterea pe această temă, chiar dacă într-un cadru oarecum limitat şi fără implicarea autorităţilor statului. De asemenea, în anii 1990-2000, în China se amplifică lupta împotriva instituţiilor religioase necontrolate de stat, având drept urmare represiunea mişcării "Falun Gong". Argumentul adus de autorităţi era tot manipularea mentală sau spălarea creierului adepţilor. De fapt, aici avem în mod evident efectul de bumerang, ţinând seama de faptul că expresia "spălarea creierului" fusese creată iniţial de CIA, în anul 1950, pentru a ajuta la propaganda antichineză. (Va urma)