Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Opinii Repere și idei Mărimea perfectă

Mărimea perfectă

Data: 07 Martie 2014

Cine nu are mamă, nu are nimic, spune un proverb bengalez. Ce le face aşa de speciale pe mamele noastre? Doar şi ele greşesc, au slăbiciuni, se îmbolnăvesc, uneori se supără. Dragostea pentru persoanele care ne-au dat viaţă şi ne-au îndrumat primii paşi face din mamele noastre fiinţele cele mai importante din univers.

O tânără lucra într-un mic magazin de îmbrăcăminte. Acesta era situat pe o stradă de la periferia oraşului. Într-o sâmbătă după-amiază, la magazin sosi o fetiţă cu puşculiţa ei în formă de porcuşor şi spuse că voia să-şi folosească toate economiile pentru a-i cumpăra mamei ei un cadou de 8 Martie. Vânzătoarea o ajută să scoată toate monedele din puşculiţă şi-i spuse că ajungeau pentru a cumpăra o cămaşă frumoasă. Îi va plăcea oare mamei sale?

„Da, desigur! O cămaşă va fi foarte bine“, răspunse fetiţa entuziasmată.

„Ce mărime poartă mama ta?“ o întrebă vânzătoarea. „Are mărimea perfectă“, spuse fiica fericită pentru darul ales. Vânzătoarea îi dădu atunci o cămaşă înflorată măsura 42. Fetiţa a mers acasă, dar în ziua următoare s-a întors la magazin împreună cu mama ei pentru a-şi schimba cămaşa: îi trebuia un 50.

Între ideea de perfecţiune din lumea modei şi cea din mintea unei fetiţe care o îndrăgea mult pe mama sa era un abis. Deosebirea era o inimă plină de iubire. (Adaptare de Augustin Păunoiu după o pildă din vol. „Viaţa este tot ce avem“, Bruno Ferrero, vol. 8, Editura Gutenberg, 2007)