Alegerile prezidențiale și legislative din Statele Unite au venit și s-au dus. A curs multă cerneală și s-au agitat mulți biți. Urmează alegerile din România. Unii s-au bucurat, alții mai puțin.
Marșul pentru viață, o mișcare a compasiunii
A fost anunțată de curând cea de a șaptea ediție a Marșului pentru viață, care anul acesta are tema „Ajută mama și copilul! Ei depind de tine” și va fi organizată în după-amiaza zilei de 25 martie.
Marșul pentru viață este o mișcare la firul ierbii, realizată de organizații locale independente care îi invită pe toți membrii societății să sprijine viața începând de la concepție și femeile aflate în criză de sarcină. În 2014 acesta s-a desfășurat în 40 de orașe, în 2015 în 75 (inclusiv din Republica Moldova), iar în 2016 în 130 de localități de pe ambele maluri ale Prutului.
Evenimentul se încadrează în mișcarea globală cu același nume care a început cu 44 de ani în urmă în SUA ca reacție a societății civile la retragerea protecției legale pentru copiii nenăscuți. Prima ediție a fost modesta adunare care a avut loc la Washington, DC, în ziua de 22 ianuarie 1973, când Curtea Supremă din SUA a legalizat întreruperea de sarcină în SUA pentru orice motiv și pe tot parcursul sarcinii.
De atunci, cetățenii americani au continuat rezistența împotriva acestei legi, îndemnând oamenii să suplinească, la nivel individual și asociativ, ceea ce legea nu mai face: protejarea vieții copiilor nenăscuți și a maternității, prin asumarea vieții în familie și prin sprijinirea femeilor în criză de sarcină.
Anual, pentru a marca data primei legalizări a avortului în Occident, în jurul datei de 22 ianuarie, uneori pe un frig cumplit, sute de mii de participanți ies pe străzi la Washington, DC, dar și zeci de mii la Paris. La fel, chiar dacă la date diferite și în alte orașe de pe ambele maluri ale Atlanticului. În Peru, anul trecut, au fost aproximativ 750.000 de participanți.
Liberalizarea avortului este adesea prezentată ca progres social, ca o cucerire democratică ireversibilă ce contribuie la emanciparea femeii. Însă adevărul este că prima țară care l-a legalizat a fost Uniunea Sovietică, în 1920.
După Lenin, al doilea lider european care a legalizat avortul în țara sa a fost Adolf Hitler. Din motive de puritate a rasei, în 1933, el a aprobat avortarea copiilor germani nenăscuți cu defecte congenitale. Aceștia au fost primele victime ale naziștilor.
Nici legalizarea avortului în SUA nu a fost tocmai rezultatul unui proces democratic. Decizia a fost luată de câțiva judecători de la Curtea Supremă, în urma unor manipulări masive, dezvăluite ulterior de doctorul Bernard Nathanson. Acesta a fost cofondatorul organizației americane NARAL, care milita pentru abolirea legilor care protejau copiii nenăscuți în SUA. După ce a făcut foarte multe avorturi, odată cu apariția ecografului, dr. Nathanson a observat că fătul se ferea de instrumentele de avort. Atunci a renunțat să mai facă chiuretaje și, până la sfârșitul vieții, a spus neobosit adevărul despre această crimă.
De asemenea, femeile implicate ca reclamante în cele două procese de la Curtea Supremă, Norma McCorvey și Sandra Cano, au explicat ulterior că au fost manipulate. Ambele femei au regretat ulterior implicarea lor în acea decizie și s-au implicat activ în mișcarea pro-viață.
Anul acesta, la a 44-a ediție, Marșul pentru viață de la Washington a beneficiat de sprijin guvernamental la cel mai înalt nivel. Vicepreședintele Statelor Unite, Mike Pence, și Kellyanne Conway, femeia cu cea mai înaltă funcție la Casa Albă, au vorbit participanților. Primul a declarat: „Toți suntem înzestrați de Creator cu drepturi inalienabile, printre care viața, libertatea și căutarea fericirii. (...) Am ajuns la un moment istoric pentru cauza pro-viață. Și trebuie să întâmpinăm acest moment cu respect și compasiune. (...) Vă îndemn să nu vă lăsați. Dar așa cum stă scris: «Îngăduinţa voastră să se facă ştiută tuturor» [n. red.: Filipeni, 4, 5]. Faceți cunoscută această mișcare pentru dragoste, nu pentru mânie. Faceți cunoscută această mișcare pentru compasiune, nu confruntare. Când e vorba de inimi, nimic nu e mai puternic decât îngăduința.
Cred că vom continua să cucerim inima și mintea acestei noi generații numai dacă ni se rupe inima pentru tinerele mame și copiii lor nenăscuți, și dacă fiecare dintre noi face tot ce poate pentru a ajunge la ei și a-i accepta așa cum sunt, cu generozitate, nu judecându-i”.
Așadar, Marșul pentru viață nu cheamă la condamnări și sentințe, ci la iubire și întrajutorare, la despietrirea inimilor prin deschiderea lor către adevărul întrupat, nu cel ideologic. Și nimic nu este mai cuceritor de inimi decât adevărul întrupat într-un bebeluș lipsit de apărare, care ne învață tandrețea, dragostea și bucuria.
Marșul pentru viață 2017 - „Ajută mama și copilul! Ei depind de tine” te cheamă să faci un prim pas în această direcție în după-amiaza zilei de 25 martie, în aproape 200 de localități din România și Republica Moldova. Ne vedem acolo!