Măsura credinţei este măsura vieţii

Credinţa este un dar de la Dumnezeu şi în acelaşi timp o lucrare a sufletului omului. Importanţa pe care o are credinţa o putem cunoaşte din ceea ce este scris în Sfânta Evanghelie. De fapt, Sfânta Evanghelie nu este o teorie a credinţei, ca să cauţi un capitol anume despre credinţă, dar sunt mai multe afirmaţii în Sfânta Evanghelie, din care înţelegem noi cât de importantă este credinţa pentru viaţa duhovnicească.

Întrebarea Domnului nostru Iisus Hristos "Unde este credinţa voastră?" a fost pusă ucenicilor Săi, care, fiind în furtuna ce se iscase pe mare, erau neliniştiţi, aveau posibilitatea de a­şi sfârşi viaţa în acea împrejurare. Domnul Hristos S-a referit aşadar la o împrejurare grea, la o împrejurare ameninţătoare, şi ar fi vrut ca ucenicii să nu se îngrijoreze, să nu se impacienteze. Şi dacă ei totuşi s-au îngrijorat, dacă totuşi s-au neliniştit, dacă s-au tulburat, dacă s-au simţit ameninţaţi, înseamnă că nu au avut credinţă, sau nu au avut destulă credinţă. Domnul Hristos aştepta de la ucenicii Săi credinţă. "Unde este credinţa voastră?" N-aveţi o credinţă lucrătoare, n-aveţi o credinţă liniştitoare, n-aveţi o credinţă care să izgonească din sufletul vostru furtuna de gânduri, furtuna de nelinişte. Această furtună trebuia izgonită din sufletul ucenicilor prin credinţa lor. Dar nu aveau atâta credinţă. Am găsit cândva o afirmaţie care mi-a plăcut foarte mult: "Măsura credinţei este măsura vieţii", cu alte cuvinte "cum îţi este viaţa, aşa îţi este credinţa". Nu poţi să ai în suflet o credinţă puternică şi să trăieşti o viaţă de nelinişte, o viaţă de nemulţumire, o viaţă de îngrijorare, o viaţă de tulburare, pentru că credinţa adevărată izgoneşte îngrijorarea, izgoneşte nemulţumirea, izgoneşte orice fel de nelinişte din suflet. Iar "biruinţa care a biruit lumea - scrie Sfântul Ioan în întâia sa Epistolă sobornicească - este credinţa voastră" (cap. 5,4). Credinţa care vă dă siguranţă, credinţa care vă încredinţează că nu sunteţi singuri, credinţa aceea care aduce seninătate, credinţa care alungă frica, credinţa care ne ţine în legătură cu adevărurile de credinţă şi cu Cel care a adus credinţa.

Credinţa ne angajează în raportul spre Dumnezeu, în raportul cu Dumnezeu, şi Dumnezeu intervine în viaţa noastră, intră în componenţa noastră. Această idee o găsim în rugăciunea a treia de la rugăciunile de mulţumire pentru Sfânta Împărtăşanie, unde zicem către Domnul Hristos: "Intră în alcătuirea mădularelor mele". Dumnezeu intră în noi şi arde spinii păcatelor, curăţeşte sufletul, întăreşte mădularele împreună cu oasele, spală, îmbunătăţeşte şi luminează. Toate acestea sunt rezultatele credinţei. Faci faptele credinţei, ajungi la mai multă credinţă