Medalioane ale preoților și învățătorilor din Arad

Biblioteca Județeană Alexandru Xenopol din Arad a găzduit de curând lansarea volumului „Me­dalioane ale preoților și în­vă­țăto­rilor din Protopopiatul Orto­dox Român Arad 1812-1918”, apărut la Editura EuroStampa din Timi­șoara, autor fiind dr. Maria Alexandra Pantea. Cartea este pre­mi­ată de către Societatea de Științe Istorice din România și se constituie într-o remarcabilă con­tribuție la cunoașterea biografiilor celor care într-un veac greu pentru românii transilvăneni - 1812-1918 - au fost coloana vertebrală și, mai ales, vocea conștiinței naționale și stindardul românismului.

Precedată de un cuvânt înainte al profesorului dr. Viorel Gh. Țigu, lucrarea este structurată într-o manieră care pune în valoare subiectul, deschizându-se cu un amplu studiu introductiv despre rolul preotului și învățătorului în perioada 1812-1918, urmat de alte două consistente părți care prezintă - prima medalioanele pre­oților, iar cealaltă medalioanele învățătorilor din Protopopiatul Arad. Structura lucrării, care se întinde pe 270 de pagini, se încheie cu necesarele concluzii, cu o bogată listă a unei bibliografii care vorbește de la sine despre stăruința autoarei de a oferi cititorilor o imagine cât mai completă a temei cercetate.

Valoarea acestei opere, meritul ei principal, este aceea că acum, în preziua Centenarului Marii Uniri, aduce în fața publicului figuri uitate ale luminătorilor poporului român, reînviind și analizând tandemul extraordinar al preotului și învățătorului din satul tradițional transilvan și excelenta conlucrare a acestora pentru luminarea și ridicarea poporului român în greul și lungul veac al XIX-lea.

Maria Alexandra Pantea subliniază cu o puternică tușă con­tribuția preotului și învățătorului sătesc la menținerea vie a ființei și culturii naționale, a limbii române. Înființarea Preparandiei (școala pentru învățători) și a Institutului Teologic în 1822 a însemnat instituționalizarea și profesionalizarea vocațiilor de preot și învățător, dar și pregătirea coordonată a unei elite care să militeze pentru cultura și limba română. Vocea Bisericii, conchide autoarea, a fost vocea națiunii, căci, în acele vremuri, Biserica a fost purtătoarea de cuvânt a românilor din Ardeal, a fost cea care a menținut cu mari eforturi identitatea națională românească, greu încercată de acțiunile auto­rităților austro-ungare. Semnificativ pentru colaborarea preot- învă­țător mi se pare a fi ziarul „Biserica și Școala” apărut în 1879 și care arată că oamenii acelei epoci au înțeles importanța cooperării, a unirii pentru cauza națională, trecând peste vanități și alte fumuri ale orgoliului uman.

În cele două părți dedicate prezentării medalioanelor ,,anonimilor istoriei” - preoții și învățăto­rii - sunt readuse în actualitate biografiile a nu mai puțin de 80 de preoți, precum și cele ale unui număr de 105 învățători din zona Aradului, care, iată, grație efortului inspirat, acribiei autoarei, ies din colbul uitării așternute de trecerea nemiloasă a timpului. Și acesta cred că este marele merit al istoricului Maria Alexandra Pantea, de a scrie „să fie spre știința” contemporanilor săi care, uneori, sunt prea preocupați și grăbiți după iluziile lumii acesteia consumeriste și nu își fac timp să mai respire citind o carte sau reflectând la istoria și faptele înaintașilor...

Alături de o altă valoroasă lucrare a aceleiași autoare, „Relatări din Primul Război Mondial în presa ecleziastică din Banat”, apărută anul acesta la Editura Tritonic, cartea „Medalioane ale preoților și învățătorilor din protopopiatul ortodox român din Arad (1812- 1918)” merită să fie înscrisă pe lista lecturilor dumneavoastră întrucât este un demers inspirat pentru cunoașterea rolului preo­țimii în lupta pentru menținerea ființei naționale și pentru Marea Unire.