Medicul creştin

Medicul devine parcă un personaj tot mai important în lumea de astăzi. Se întâmplă aşa, în primul rând, pentru că omul, în general, devine tot mai preocupat de trupul lui. Consumismul, indirect sau direct, tocmai această atitudine o cultivă. Omul este sfătuit să slăbească sau să-şi ajusteze trupul după standarde care nu sunt puse doar în relaţie directă cu sănătatea. Apoi, mass-media devine tot mai interesată de boli. Şi încă ce boli... De la cancere de diferite genuri până la epidemii de gripe cu viruşi noi. A apărut deja o specie de senzaţional negru, pornind de la noile maladii. Oamenii ascultă asemenea ştiri cu suflarea întretăiată şi cel mai uşor gândul le zboară tot la medici. Nădejdea lor se sprijină doar pe binefacerile medicinei.

Toate aceste temeri se leagă unele de altele şi alcătuiesc în final o trăsătură de cauze şi efecte cu fire tot mai rezistente, împrăştiate în realitatea socială. Apar astfel servicii noi în medicină, iar în industria mondială de tip medical cresc infuziile de miliarde de dolari sau euro. O asemenea industrie are domenii dintre cele mai profitabile. De aceea nu-i deloc un lucru gratuit să ne gândim la presiunile pe care această industrie ar putea să le facă asupra lumii politice mondiale. Sunt deja cunoscute presiunile făcute de politicile de control al populaţiei prin implementarea unor programe de tip planning familial în ţări sărace din Asia şi Africa. Vedem, de asemenea, cum o mulţime de laboratoare experimentează pe oameni terapii din ce în ce mai complicate. Multe din aceste noi tehnologii putem spune că forţează limitele biologiei umane, trecând uşor şi peste criteriile clasice ale eticii medicale.

Medicul, prin prisma acestor noi prefaceri din lumea tehnologiei medicale, devine un erou în lumea politicilor globale. De el depinde viitorul multor mutaţii sociale.

În aceste condiţii, conceptul de medicină creştină se cuvine a fi redescoperit. El are o întreagă istorie în Tradiţie, iar căderea lui se leagă tot de secularizarea din lumea modernă. Cred că rediscutarea statutului medicului, pornind de la reaşezarea lui în ţesătura tradiţională a normelor eticii creştine, ar fi un bun început.

Pot spune că am asistat la diferite reuniuni ale unor organizaţii, cum se spune, din societatea civilă, pe teme conexe bioeticii, şi am văzut că există disponibilitate din partea multor medici. Cred că lucrurile ar intra într-o nouă etapă mai avansată, mai aplicată, dacă tot mai multe asemenea dezbateri ar fi găzduite în sânul Bisericii.