Mijloace duhovniceşti de luptă împotriva tristeţii celei rele şi păcătoase

Alături de soluţiile propuse de ştiinţa medicală, spiritualitatea ortodoxă propune sufletului contemporan remedii specifice şi mijloace eficiente de luptă împotriva aceste patimi grele, ale cărei efecte tind să devină devastatoare în viaţa lumii şi a omului.

Dintre acestea, cele mai importante sunt:

1. Cunoaşterea efectelor nefaste ale tristeţii

Primul lucru necesar în lupta noastră împotriva acestei stări sufleteşti o constituie cunoaşterea efectelor ei dezorganizatoare şi devastatoare la nivelul vieţii sociale şi personale, exterioare şi interioare, faţă de semeni şi faţă de noi înşine.

Omul care este afectat de tristeţe trebuie să îşi înţeleagă situaţia şi să solicite ajutor din partea celor apropiaţi, pentru ca această stare să nu se cronicizeze şi să nu ducă la efecte sau urmări mult mai grave.

2. Nevoia de ajutor

Simpla conştientizare a gravităţii suferinţei noastre nu este de folos dacă nu ne determină să încercăm a o influenţa în bine, în favoarea noastră, adică în sensul căutării ajutorului nu doar din interior, care, în cazul tristeţii, de cele mai multe ori, întârzie să se întrezărească, dar mai ales de la semenii noştri - duhovnic, rude, prieteni, cunoştinţe apropiate, medici.

3. Descoperirea culmilor şi a frumuseţilor vieţii umane

Pentru credinţa creştină, viaţa este un dar dumnezeiesc şi, de aceea, ea trebuie trăită, indiferent de greutatea sau dificultatea ei. Nu venim în viaţă când vrem şi nici nu o putem părăsi când dorim, ci în toate trebuie văzută voia atotînţelepciunii lui Dumnezeu, care rânduieşte pentru fiecare căi şi mijloace de descoperire a ceea ce este infinit superior ei - viaţa veşnică.

4. „Filosofia vieţii“ sau justa înţelegere şi raportare la realităţile unei lumi şi vieţi în permanentă schimbare

Adeseori, tristeţea este efectul unei proaste înţelegeri şi raportări la experienţele şi realităţile vieţii. Alteori, sunt acuzate, drept cauze ale tristeţii, necazurile, încercările, suferinţele, bolile etc. Alteori, la originea tristeţii stă proasta înţelegere a relaţiei dintre averea sau valoarea materială şi bogăţiile spirituale. Acestea, se spune, dau omului, în mod absolut, starea de fericire sau de nefericire.

5. Bucuria de a fi creştin

Aceasta înseamnă a trăi neîncetat bucuria de a aparţine unei credinţe revelate de Însuşi Dumnezeu şi care propovăduieşte iubirea, iertarea, ajutorarea. Credinţa creştină poate fi socotită din această perspectivă sublimul întrupat, pentru că ea învaţă că oamenii sunt unii altora fraţi şi surori în Domnul în calitatea lor de fii ai Aceluiaşi Părinte ceresc. În această calitate specială, toţi sunt chemaţi să-şi ofere unii altora dragoste şi ajutor.

6. Credinţa statornică în ajutorul lui Dumnezeu

Învăţătura ortodoxă consideră credinţa a fi o realitate înnăscută sufletului uman. Ea face parte din constituţia lui, omul fiind om cu adevărat în măsura în care realizează acest lucru şi fructifică viaţa prezentă, ca o neîncetată sporire în credinţă şi iubire.

Acestea sunt câteva dintre numeroasele mijloace sau medicamente duhovniceşti, prin intermediul cărora credinţa creştină se apropie, îl ascultă şi îl înţelege, dar, în acelaşi timp, încearcă să ajute sufletul omului lovit de valurile descurajării şi deznădejdii, ale tristeţii şi disperării.