Misionarii în prim-plan

În fiecare an, în toată luna octombrie, dar mai ales în a treia duminică, numită Duminica Misiunilor, sunt amintiţi misionarii.

Duminica trecută (18 octombrie) s-a celebrat Cea de-a 83-a Zi Mondială a Misiunilor. A fost ocazia de a-i aminti în rugăciune pe cei care Îl vestesc pe Cristos în cele patru puncte cardinale ale lumii: preoţi, călugări, călugăriţe şi laici voluntari. Ei şi-au consacrat existenţa pentru a purta Evanghelia în lume, înfruntând dificultăţi şi uneori chiar persecuţii. Totodată, această zi i-a chemat pe credincioşi să ceară de la Dumnezeu noi vocaţii misionare.

Obiectivul prioritar al Zilei Misiunilor a fost de a reafirma că fiecare creştin este chemat să se angajeze la a mărturisi Evanghelia tuturor, „în special celor care încă nu o cunosc“. Mandatul încredinţat de Cristos apostolilor este valabil pentru toţi: „Mergeţi în lumea întreagă, predicaţi Evanghelia la toată făptura“ (Mc. 16, 15).

Mesajul Papei Benedict al XVI-lea din acest an se inspiră din Cartea Apocalipsului, care la rândul său reia o profeţie a lui Isaia: „Naţiunile vor umbla în lumina Lui“ (Ap. 21, 24). Este vorba de lumina lui Dumnezeu descoperită oamenilor de Iisus Cristos, lumina lumii, care orientează drumul popoarelor. Biserica este chemată să vestească acest mesaj de speranţă tuturor.

Conform statisticilor, la o populaţie de 6.542.824.000 de locuitori, 2.156.350.000 sunt creştini (din care 1.128.883.000 catolici, 220.290.000 ortodocşi, 380.799.000 protestanţi, 80.922.000 anglicani etc.). Un preot catolic ar trebui să se ocupe de 2.776 de catolici. În ţările de misiune lucrează 85.000 de preoţi. La activitatea misionară participă 28.000 de călugări, 450.000 de călugăriţe şi 1.650.000 de cateheţi.

În aceeaşi zi au fost amintiţi, de asemenea, şi cei care au stropit cu sângele lor pământul în care au vrut să-l poarte pe Cristos. Ultimul dintre ei fiind părintele Ruggero Ruvoletto. Originar din Dieceza de Padova (Italia), a fost ucis la Manaus, în Brazilia, unde-şi desfăşura propriul apostolat. Călugărul irlandez Michael Sinnot a fost sechestrat recent în Filipine.

În Duminica Misiunilor, mulţi creştini au făcut gesturi de generozitate, de împărţire materială şi spirituală pentru a ajuta tinerele Biserici din ţările mai sărace. Ca semn de solidaritate, în multe biserici s-au adunat bani ce vor ajuta la construirea de biserici, grădiniţe, şcoli sau spitale în ţările de misiune.

Astfel, în faţa Catedralei catolice din Iaşi, duminică a fost o expoziţie cu obiecte din ţările în care sunt prezenţi misionarii din Dieceza de Iaşi. Fondurile adunate în urma cumpărării obiectelor vor fi destinate proiectelor misionare din Ecuador, Kenya sau Coasta de Fildeş.

Din Moldova, în ţările de misiune lucrează actualmente nouă persoane: în Dieceza de Maikona (Kenya) sunt doi preoţi şi trei laici, în Dieceza de Guayaquil (Ecuador): doi preoţi, iar în Dieceza de Djebonoua (Coasta de Fildeş): doi preoţi.

Alina Cojan are 23 de ani şi este din Valea Seacă (jud. Bacău). A terminat Postliceala Sanitară în Bacău. Anul trecut, în noiembrie, a plecat ca misionară în Kenya. Doi ani din viaţa sa doreşte să-i ofere pentru misiuni. Îngrijeşte de bolnavi, îi vizitează şi le vorbeşte despre Cristos. Recent a împărtăşit câteva gânduri despre misiunea ei: „Îmi place Maikona şi cred că aş fi în stare să trăiesc o viaţă aici. E cald, e linişte, oameni de treabă şi primitori. Nu e stres de timp şi bani, ca acasă. Singurul meu stres e munca. Ştiu deja că o să-mi lipsească acasă timpul, oamenii şi experienţa de aici. De-ar da Domnul să trăiţi şi voi măcar puţin din lumea mea! Foarte mulţi nu ştiţi cum e să stai zilnic fără telefon, internet, radio sau orice mijloc de comunicare. Jumătate de an mi-a trebuit să înţeleg că misiunea mea e să ofer şi să ajut cât pot şi ştiu şi să accept faptul că sunt un simplu asistent. Condiţiile nu sunt tocmai sanitare. Lucrez mult în praf şi vânt, sub soarele puternic, cu o gloată de oameni disperaţi după ajutor, care te sufocă şi vin peste tine până te epuizează. E minunat cum Dumnezeu te umple de pace şi bucurie atunci când ai nevoie. Cred că e modul Lui de a ne face să rezistăm eroic în faţa obstacolelor zilnice, departe de casă, familie şi oameni care să ne protejeze“.