Monumenta

Este o adevărată bucurie sufletească să anunţăm apariţia celui de al optulea volum dintr-o lucrare capitală a culturii româneşti - este vorba de impresionantul proiect de restituire, comparată şi critică, a Bibliei de la 1688 -, volum editat de cercetători de la Institutul de Filologie Română „A. Philippide“ al Filialei Iaşi a Academiei Române (cei mai mulţi), împreună cu specialişti de la Universităţile din Iaşi şi Bucureşti, într-o mai veche colaborare cu dr. Elsa Lüder şi regretatul profesor Paul Miron, de la Albert-Ludwigs Universität Freiburg, acesta din urmă fiind şi unul dintre coordonatori, alături de profesorul Al. Andriescu, de la Universitatea „Al. I. Cuza“, şi de dr. Gabriela Haja, cercetător ştiinţific principal în colectivul de lexicografie de la Institutul „Philippide“.

Cum am precizat deja, acesta este cel de al optulea tom dintr-un program de editare ce cuprinde 20 de „părţi“, aproximativ egale, avute în vedere pentru publicarea cărţilor Vechiului şi Noului Testament, sub inspiratul titlu Monumenta Linguae Dacoromanorum. Aşadar, după Genesis, Exodus, Leviticus, Numeri, Deuteronomium, Liber Psalmorum şi Iosue, Judicum, Ruth, tipărite tot la Editura Universităţii „Alexandru Ioan Cuza“ (între 1988, la 300 de ani de la apariţia Bibliei de la Bucureşti, şi 2005), specialiştii menţionaţi au făcut să apară, recent, într-o realizare ce face cinste ştiinţei filologice româneşti, Prima şi A doua Carte a Regilor.

Ediţia de faţă este deosebit de importantă pentru faptul că oferă, paralel, pe lângă textul originalului (facsimilat) şi transcrierea acestuia, alte două variante în româneşte ale Cărţilor Regilor, cele din celebrele, pentru istoria literaturii de profil, manuscrise 45 (cuprinzând textul tradus de Nicolae Milescu) şi 4389 (traducere din slavonă, a episcopului Daniil Panoneanul), însoţite, într-o a cincea coloană, de o versiune modernă. Ideea acestei prezentări exegetice îi aparţine, de la lansarea proiectului, reputatului filolog ieşean N. A. Ursu, o autoritate în materie, consultant ştiinţific pentru publicarea Bibliei de la 1688 (consultant ştiinţific pentru acest volum este prof. Eugen Munteanu, de la Universitatea din Iaşi).

Sumarul volumului pe care îl prezentăm cuprinde, aşadar, în afara bibliografiei de lucru, a listei de abrevieri folosite şi a notei asupra ediţiei, textul Bibliei (pe cinci coloane, reprezentând redacţiile mai sus amintite), un grupaj de substanţiale Note filologice (semnate de Mădălina Andronic, Mioara Dragomir, Veronica Olariu şi Elena Tamba Danilă), o secţiune de savante Comentarii (datorate lui Adrian Muraru, Elsei Lüder şi lui Paul Miron) şi un bogat Indice de cuvinte şi forme flexionare (la redactarea căruia, în afară de colaboratorii ce semnează Notele, a participat şi Gabriela Haja). Pentru viziunea editorială şi pentru deplina reuşită tehnică, trebuie menţionat faptul că, în încheiere, sunt reproduse, în fotocopii, 54 de pagini (color) din Manuscrisul 45 şi 62 de pagini din Manuscrisul 4389, o primă posibilitate de a aprecia osteneala pe care şi-au asumat-o şi priceperea pe care o dovedesc transcriitorii manuscriselor respective. Volumul este însoţit (o noutate binevenită) de un CD, a cărui prelucrare informatizată ireproşabilă (Vlad Sebastian Patraş) face posibilă, chiar pentru un public mai larg, o lectură sigură a manuscriselor.

Propunându-ne să revenim asupra volumului prin câteva observaţii lingvistice, vrem să subliniem faptul că, prin viziunea editării şi prin nivelul punerii în operă, ca parte componentă a întregii opere căreia îi aparţine, publicarea celor două Cărţi ale Regilor constituie un adevărat eveniment pentru lumea ştiinţifică: o etapă dintr-un îndelungat demers cultural care îi pune, în primul rând, pe clericii, filologii şi literaţii contemporani în dialog cu o lume a spiritualităţii româneşti ale cărei începuturi datează din vremea lui Coresi. Această elevată strădanie pentru ale minţii a fost întreţinută printr-o greu de preţuit chemare şi atracţie pentru ale inimii, singurele în stare să susţină un admirabil efort de proiecţie, studiu şi de izbutită finisare a unui ansamblu impresionant.

Rezultatul este unul dintre acelea de natură să ne reamintească şi să proclame, pe terenul grăitor al actului de cultură, apartenenţa la o civilizaţie şi la o spiritualitate ce şi-au pus amprenta, mai întâi, asupra scrierilor istorice, de învăţătură, şi, apoi, asupra beletristicii şi filosofiei, daruri şi preocupări de sensibilizare a omului. Iar acestea sunt manifestări exemplare a ceea ce sociologii definesc drept acte de „culture loyalty“, cu efecte benefice asupra trăirilor sufleteşti ale cititorului, de a cărui caldă şi binemeritată recunoştinţă autorii acestei opere se vor bucura.