Mucenicia - ca bucurie a veşniciei

Mucenicia este distanţa parcursă de la acceptarea unei suferinţe nemeritate până la asumarea morţii pentru Hristos Cel Răstignit şi dincolo de ea. Distanţa, în sine, poate fi măsurată de om, dincolo de această distanţă, Măsurătorul este Dumnezeu.

Calendarul este plin de mucenici, unii sfinţiţi, alţii mari, nici unii mici. Ei n-au fugit din faţa morţii pentru Hristos, nu s-au ascuns de Crucea Lui; nu au fost duplicitari, nu au motivat ceva; nu s-au rătăcit pe multele căi care ar fi putut duce undeva, ci au mers pe unicul drum care ducea la Hristos, drumul credinţei.

În ziua de 22 septembrie prăznuim doi sfinţi mucenici care au avut acelaşi nume, Foca, şi au trăit în aceeaşi localitate, Sinope din Pont, primul în timpul împăratului Traian, cel de-al doilea în timpul împăratului Diocleţian, deopotrivă primind cununa muceniciei pentru Hristos. Unul a fost făcător de minuni, celălalt făcător de zarzavaturi şi flori, adică grădinar.

Mucenicia Sfântului Foca Grădinarul este de un arhaism care ţine de esenţa mântuitoare, creativă şi aproape bizară a creştinismului.

Auzind dregătorul cetăţii Sinope că Foca Grădinarul se închină lui Hristos Cel Răstignit, a trimis ostaşii să-l ucidă. Văzându-i, din grădină, trecând pe uliţă, Foca i-a strigat: Pe cine căutaţi? Ostaşii au răspuns: Căutăm pe Foca! Mucenicul, defel cutremurat, înţelegând că i s-a apropiat sfârşitul pământesc, le-a zis: Veniţi la mine şi eu vă voi spune unde îl găsiţi, îl cunosc foarte bine. I-a primit în casa lui şi i-a ospătat din belşug. La masă, dialogul a continuat: Şi pentru ce pricină căutaţi pe omul acela? Ne-a trimis mai marele să-l ucidem pentru că este creştin! Rogu-vă, stăpânii mei, rămâneţi până mâine în casa mea, veselindu-vă, mâncând şi bând, iar dimineaţă eu îl voi da vouă, că nimeni nu-l cunoaşte ca mine, sigur îl voi aduce şi-l voi da în mâinile voastre.

În acea noapte, mucenicul Foca n-a dormit deloc, s-a dus în grădină, a mângâiat ultima dată florile şi-a săpat, apoi, mormântul, a împărţit haine şi mâncare săracilor, s-a rugat, iar dimineaţa când ostaşii l-au întrebat unde este Foca, le-a răspuns: Eu sunt! Cutremuraţi, aceştia, deşi nu le venea să creadă, au împlinit porunca dregătorului păgân.

Mucenicia Sfântului Foca Grădinarul este vrednică de pomenit. Dacă n-o facem, ne scufundăm în tristeţea şi-n amărăciunea singurătăţilor; făcând-o, ne înălţăm întru bucuria veşniciei.