Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Opinii Repere și idei „Munceşte şi te roagă“ - varianta secolului XXI

„Munceşte şi te roagă“ - varianta secolului XXI

Un articol de: Nicolae Dima - 29 Mai, 2007

În mănăstirea benedictină medievală de la Tyniec, Polonia, călugării se ocupă şi cu altceva decât cu programul spiritual obişnuit pentru orice monah. Foarte receptivi la problematica alimentaţiei sănătoase, ca şi la necesitatea autofinanţării, călugării au pus bazele unei afaceri înfloritoare: ei au deschis o reţea de magazine în care comercializează doar alimente şi produse alimentare sănătoase, bazate pe reţete ce nu implică folosirea de aditivi. În bucătăria abaţiei se folosesc doar produse agricole obţinute ecologic. Monahii colaborează cu familii din zonă, care le furnizează fie materii prime, fie produse deja preparate, numai bune de pus în rafturi. Ei au făcut deja un titlu de mândrie din faptul că multe dintre alimentele sau prăjiturile preparate aici se bazează pe reţete foarte vechi, tradiţionale în mănăstirea de la Tyniec, în timp ce vinurile, de exemplu, care sunt obţinute tot pe principii ecologice, sunt importate de la o altă mănăstire benedictină, din Ungaria. În momentul de faţă, lista specialităţilor ce pot fi cumpărate de la benedictinii polonezi cuprinde peste 300 de produse. Iar unele dintre ele pot fi achiziţionate şi comandate chiar prin internet.

Unul din produsele pe care le poţi cumpăra de la magazinele călugărilor este „prăjitura necredincioşilor“. Surpriza întâlnirii acestei denumiri durează, însă, doar până ce ţi se explică originea ei: prăjitura este făcută din lămâi, iar fructele acestea nu cresc în Polonia, fiind deci importate din ţări păgâne, în care credinţa creştină nu este majoritară. Denumirea este în mod voit provocatoare, precizează unul dintre călugări, care mai spune că un specialist în marketing i-a consiliat pe benedictini referitor la modul optim de a-şi vinde produsele - inclusiv prin folosirea acestor sintagme care atrag atenţia. În vitrinele magazinelor mănăstirii mai poţi găsi „Prăjitura angelică“, făcută din mere, „Prăjitura cavalerilor teutoni“, preparată pe bază de alcool, sau „Ciupercile fraţilor novici“, care sunt ciuperci în sos marinat. Una dintre specialităţile de marcă ale acestor magazine este „Brânza benedictinilor“ - o pastă de brânză afumată şi condimentată.

Ziarul francez „La Croix“, cel care a publicat săptămâna trecută un reportaj de la abaţia despre care este vorba aici, nu uită să precizeze că „managerul“ mănăstirii este un preot care are un doctorat în istoria Bisericii. În prezent, el urmează studii de administrarea afacerilor la Cracovia, având în pregătire o teză despre analiza financiară. Totuşi, deşi bazate pe reţete vechi tradiţionale, produsele nu sunt realizate decât în mică măsură de benedictini. Munca propriu-zisă este prestată de angajaţii mănăstirii, care sunt persoane laice, specializate în industria alimentară.

Afacerea călugărilor din Polonia a atras atenţia multor comercianţi de renume din Europa şi America. Exotismul provenit din simplitatea şi naturaleţea alimentelor şi a produselor este cheia succesului acestei întreprinderi, aşa încât nu-i de mirare că unii oameni de afaceri au dorit să cumpere franciza de la benedictini pentru a replica reţeaua de magazine benedictine în alte ţări. Mirarea lor a fost să afle că suma cerută de polonezi pentru cedarea drepturilor de folosire a francizei era una foarte consistentă. Drept explicaţie, călugării au spus doar că valoarea adăugată a afacerii lor este tradiţia milenară aflată în joc. Ceea ce, nu-i aşa?, este indiscutabil.

Iniţiativa călugărilor de la Tyniec, şi mai ales succesul de care se bucură ea, sunt semne ale normalităţii cu care este receptată prezenţa monahilor în viaţa socială. Concluzia reportajului publicat de „La Croix“ era că, în vremurile tulburi de azi, când profitul a devenit o obsesie, nici călugării nu mai stau liniştiţi în mănăstire, ca să se roage. Evidenta ironie a acestei fraze nu este, totuşi, întru totul justificată. Ideea de a înfiinţa magazine elegante, cu produse alimentare de calitate şi foarte sănătoase şi care să poarte pe firma de la intrare numele unei mănăstiri este o nouă modalitate a monahismului de a deveni folositor societăţii şi de a ieşi la rampă cu o iniţiativă pozitivă. Atât timp cât limitele bunului simţ nu sunt încălcate şi atât timp cât profitul obţinut este folosit într-un scop aflat în concordanţă cu preceptele vieţii monahale, totul este în regulă. A comercializa azi dulciuri sau antreuri sănătoase este echivalentul din secolul XXI al coşurilor pe care le împleteau pustnicii din Egipt, în vremea Sfântului Teodosie cel Mare, şi pe care le vindeau în pieţele din Alexandria. E o nouă dovadă a faptului că dictonul „Munceşte şi te roagă“, manualul cel mai scurt al monahului creştin, mai are încă multe interpretări neexplorate!