Aniversările, comemorările și aducerile aminte ar putea constitui pentru unii bune prilejuri de cinstire a oamenilor, operelor și evenimentelor. Pentru alții, astfel de momente pot rămâne în sfera lucrurilor
18 Mai, 2024
Murdărirea celuilalt
E uimitor cum în societatea contemporană românească, şi nu numai, sunt unii care-şi clamează drepturile, în special cele sexuale. Lupta disperată pentru dreptul de a te comporta anormal are ceva nefiresc în ea. E evident că tot cel care demonstrează şi care are o tendinţă permanentă de a demonstra ceva are o lipsă, are un defect şi o frustrare. Are un complex, simte că nu este cum trebuie, nu-i merge bine şi atunci el încearcă să te convingă pe tine că-i merge bine, ca tu să-l convingi prin modul în care îl priveşti, să-l accepţi aşa cum e. Pentru că altfel este greu de suportat realitatea.
Oamenii care îşi trăiesc lumeşte viaţa, fără luare aminte, sunt mustraţi de conştiinţă atunci când îi văd pe alţii care duc o viaţă curată, duhovnicească. Şi de aceea, atunci când nu pot să-i atragă şi pe ceilalţi spre faptele lor, caută în viaţa celor din urmă. Doar, doar vor găsi vreo pată sau greşeală care să le justifice comportamentul. Sau să îi întineze pe cei curaţi ca astfel, aceştia să nu mai poată fi luaţi drept repere morale.
Curios lucru cum se poate observa aceasta până şi la copii. Odată, doi băieţi mergeau pe drum întorcându-se de la şcoală. Unul dintre ei, la un moment dat, s-a împiedicat şi a căzut într-o groapă cu noroi, murdărindu-se din cap până în picioare. După ce au mai mers puţin, cel murdar l-a îmbrâncit pe prietenul său într-o altă groapă, ca să se murdărească şi acela. Se simţea stânjenit ca el să fie murdar, iar celălalt curat. (Augustin Păunoiu)
