Muzica-rugăciune: Integrala simfoniilor bruckneriene

Prin concertul din seara zilei de 12 februarie, Filarmonica Braşov a continuat realizarea extraordinarului proiect de a susţine - pe parcursul a trei stagiuni simfonice, până în anul 2011 - integrala simfoniilor bruckneriene. De această dată, a fost prezentată a doua capodoperă a genului semnată de marele compozitor austriac: Simfonia a II-a în do minor op. 93, cea prin care Bruckner a consolidat seria celor nouă simfonii. Aceste monumente simfonice, după modelul beethovenian, traversează istoria muzicii cu un puternic suflu romantic, într-o vreme în care estetica veacului al XIX-lea se degrada, fiind înlocuită de cea modernă.

La pupitrul tuturor orchestrelor care au avut onoarea de a-l avea în postura de conducător muzical, maestrul Gheorghe Costin s-a dovedit a fi din nou un excepţional dirijor, care ne-a impresionat prin profunzimea interpretărilor sale, dar mai ales prin frumuseţea tulburătoare a sufletului său. Aparţinând aceleiaşi sfere spirituale ca cea din care provine Bruckner, maestrul Costin se dezvăluie ca fiind unul dintre cei mai impresionanţi şefi de orchestră ai ţării: excepţional şi modest, sobru şi jovial, sever şi plin de blândeţe, este dirijorul invitat de Filarmonica Braşov pentru a conduce această integrală simfonică ce reprezintă o culme a interpretării. Dirijorul Gheorghe Costin a studiat la Universitatea de Muzică din Bucureşti şi a absolvit în paralel secţiile de compoziţie (Dan Constantinescu) şi dirijat - aceasta din urmă la clasa marelui pedagog Constantin Bugeanu. Din anul 1984 este membru al Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor din România.

A activat ca dirijor permanent al Filarmonicilor din Târgu Mureş (1986-1988) şi Iaşi (1988-2001), iar din anul 2001 este dirijor la Filarmonica Banatul din Timişoara. Prestaţiile sale întotdeauna calitative, disponibilitatea repertorială deosebită, sensibilitatea de muzician devotat sunt atu-uri pe care Gheorghe Costin şi-a clădit o reputaţie solidă, fiind solicitat permanent la toate orchestrele din ţară, marcând şi numeroase prezenţe internaţionale: Grand Prix - Maria Callas, Atena (1990-2008), Festivalul şi Concursul Internaţional George Enescu, Bucureşti (ediţiile 1991, 2003 şi 2007) ş.a.

În septembrie 1998, Gheorghe Costin şi-a făcut debutul la pupitrul Orchestrei de cameră London Schubert Players Orchestra şi la Festivalul Internaţional de la Windsor. A beneficiat de îndrumarea şi preţuirea unor mari personalităţi dirijorale, precum Sergiu Celibidache şi Erich Bergel. Memorabile rămân concertele cu lucrări de Yannis Xenakis din anii 1992 (Bucureşti) şi 1993 (Cluj), în prezenţa autorului, eveniment în urma căruia a fost distins cu Premiul Uniunii Criticilor şi Interpreţilor din România.

După susţinerea excepţionalei prelucrări a Sonatei „Arpeggione“ de Franz Schubert, prelucrare realizată de marele violoncelist G. Cassado şi susţinută de către solistul Filarmonicii, Anton Niculescu, orchestra braşoveană a dat glas sonorităţilor celei de-a doua simfonii bruckneriene. „Cunosc un singur om care se apropie de Beethoven: acesta este Bruckner“, cuvintele lui R. Wagner răsună, peste timp, ca o confirmare a valorii artei sale. Într-un secol saturat de muzică, pregătind calea lui Mahler şi Sibelius, Bruckner a avut înţelepciunea de a se raporta la construcţiile arhitectonice clasice şi la tehnicile de prelucrare muzicală specifice epocii baroce, susţinând totuşi un melodism de factură profund romantică (ce incorporează dominantele lisztiene) şi un limbaj armonic (inspirat din cel wagnerian), articulat pe suprafeţe sonore grandioase.

Figură solitară şi retrasă a societăţii vieneze cosmopolite, Bruckner a fost creatorul unui limbaj simfonic perceput ca fiind modern pentru timpul său; el se alătură celor mai importanţi simfonişti ai celei de-a doua jumătăţi a secolului romantic (Mahler, Wolf, R. Strauss şi Reger). În privinţa tonului său solemn şi transcendent, idilic şi maiestuos, este revelator pentru faptul că prima lucrare cunoscută din întreaga sa creaţie este un Requiem (slujbă funebră), compus la numai 25 de ani.

Aşa a fost Bruckner: omul care şi-a început cariera la o vârstă la care alţii o terminaseră, compozitorul-organist care a introdus în demersul simfonic acel fior religios al inimii sale, cel care mărturisea discipolului său, Mahler: „Lucrez mult; altfel cum mă voi înfăţişa înaintea lui Dumnezeu?“. Această conştiinţă care îl plasează pe marele artist în faţa Creatorului cu tot ceea ce face, aceasta îl determina pe Bruckner să-şi întrerupă prelegerile pe care le susţinea la Viena, în faţa a sute de auditori, îngenunchind smerit la auzul rugăciunii „Bucură-te, Marie cea plină de har, Domnul este cu tine...“, intonată la ceas de Vecernie la Biserica din aprpiere...