Muzica şi sănătatea omului

La observarea titlului, o parte dintre dumneavoastră vă veţi întreba care este legătura dintre cele două domenii, cei mai mulţi veţi fi auzit de meloterapie, însă cred că prea puţini aţi reflectat asupra meloprevenţiei.

Muzica melodioasă, cu o armonie plăcută, pe un ritm lent sau, dimpotrivă, pe un ritm alert, antrenant şi cu o structură echilibrată, clară, provoacă ascultătorului o stare de bine evidentă. Doctorul Marc Judson de la Universitatea din New York afirma că, „în realitate, cântatul are efecte benefice asupra creierului, asupra tuturor componentelor bioritmice (fizic şi intelectual) care concură la desfăşurarea muncii propriu-zise, fie că este vorba de ziaristică, de metalurgie sau de agricultură“. Buna dispoziţie obţinută prin cântare (chiar şi inestetică) reface energia nervoasă, printr-o formă de odihnă activă, mai ales la copii şi tineri, pe care îi şi disciplinează şi le favorizează apetitul pentru asimilarea informaţiilor.

Înlocuirea acelor din acupunctură cu vibraţiile sonore, acea aşa-numită „fonoforeză“, ar necesita ea însăşi un studiu aparte.

Tot ca meloprevenţie trebuie folosită muzica benefică de către viitoarele mame în perioada prenatală, iar apoi camera copilului trebuie „inundată“ de muzică plăcută, odihnitoare, când acesta doarme sau este agitat, sau de o muzică antrenantă, când este în stare de veghe şi liniştit; în ambele situaţii intensitatea trebuie să fie scăzută, cu foarte puţini decibeli (pianissimo, piano, cel mult mezzo-piano), dacă vor să aibă copii echilibraţi nervos, sensibili, afectuoşi, deştepţi şi sănătoşi.

În opoziţie cu muzica benefică, cea malefică, adică cea îndelung disonantă, stridentă, dacă mai este şi la o intensitate mare (vezi majoritatea barurilor, cluburilor şi a discotecilor) produce disconfort, stres, tensiune şi chiar suferinţă. S-au făcut experimente cu animale ce au fost „intoxicate“ cu astfel de muzică, pe o durată mai mare de timp, până la instalarea unor boli care le-au curmat viaţa. Atenţie, părinţi, că o astfel de muzică provoacă şi la copiii dumneavoastră, în timp, agitaţie, nervozitate, irascibilitate, apatie, oboseală, izolare, uneori dureri de cap, palpitaţii şi mai apoi boli nervoase, hepatice, cardiace, stomacale, hipoacuzie etc. Aceasta se explică prin faptul că fiecare organ al nostru are pe scoarţa cerebrală o zonă care îi reglează activitatea şi care, dacă este deranjată, perturbă, la rândul său, organul respectiv.

Atât în situaţia fericită de la început, cât şi într-o astfel de situaţie, aş recomanda, pe lângă sau în locul reţetei medicale, o astfel de reţetă muzicală, la alegere:

Dimineaţa: „Cât de mărit“ - Dimitrie Bortneanschi, „Aleluia“ - Georg Friedrich Händel, „Mica serenadă“ - Wolfgang Amadeus Mozart, „Primăvara“ din Anotimpurile - Antonio Vivaldi, „Rapsodia I“ - George Enescu, „Dans ţărănesc“ - Constantin Dimitrescu, „Hora staccato“ - Grigoraş Dinicu, albumul „Primăvara“ - Tudor Gheorghe, sârbe cu Ion Drăgoi la vioară etc.

Peste zi: „Fericirile“ - Nicolae Lungu, „Concertele brandenburgice“ sau „Suitele pentru orchestră“ - Johann Sebastian Bach, coruri din opere, simfonii de Haydn, Mozart sau Beethoven, muzică pentru pian de Schubert, Chopin, Schumann, Liszt, „Tablouri dintr-o expoziţie“ - Modest Mussorgsky, muzică populară cu Gh. Zamfir la nai, muzică de divertisment cu Ducu Bertzi etc.

Seara: „Oratoriul de Paşti“ - Paul Constantinescu, fragmente din oratoriile „Matthäus Passion“ sau „Johannes Passion“ - Bach, fragmente din recvieme de Mozart, Verdi sau Brahms, albume corale religioase, „Balada“ - Ciprian Porumbescu, „Simfonia 101“ („Ceasornicul“) - Joseph Haydn, „Rapsodia II-a“ - George Enescu, cântece de leagăn, menuete de Luigi Boccherini, W. A. Mozart, Für Elise, sonatele „Patetica“, „Appassionata“, „Sonata Lunii“ - Ludwig van Beethoven, muzică lăutărească, orice muzică romantică.

O astfel de reţetă ipotetică este total inofensivă şi fără efecte adverse. Prescrierea ei trebuie să ia în calcul preferinţele ascultătorului, gradul său de cultură, temperamentul şi, eventual, suferinţele sale. De aceea, meloterapeutul care o recomandă trebuie să aibă cunoştinţe din domeniul muzical, psihologic, medical şi moral-creştin.

Platon considera cântecele drept „incantaţii recomandate tuturor cetăţenilor în vederea obţinerii armoniei sufletelor lor“. Iată-ne revenind iară şi iară la suflet. Toţi psihologii şi cei mai atenţi dintre medici recunosc că acurateţea şi puritatea gândurilor, a cugetelor revarsă asupra noastră raze binefăcătoare, că gradul de curăţenie, de sfinţenie a sufletului influenţează starea de sănătate a trupului pentru că sufletul este izvorul din care „bea apă“ trupul şi calitatea acestei „ape“ ne determină starea de sănătate trupească; calitatea sufletului determină calitatea trupului.

În fiecare primăvară, cel puţin, fiecare îşi face curăţenie generală în casă şi în curte spre a arăta frumos gospodăria; o parte dintre noi recurgem la o alimentaţie sau diverse alte proceduri prin care dezintoxicăm şi purificăm organismul, care, în timp, a devenit depozit de substanţe toxice; câţi dintre noi facem însă curat, periodic măcar, dacă nu chiar seară de seară, prin acea privire introspectivă a zilei încheiate, în locul cel mai tainic al fiinţei noastre, adică în suflet, locul unde se află cauza patimilor duhovniceşti cu extensie obligatorie la suferinţele trupeşti? „Curăţă întâi partea dinăuntru a paharului şi a blidului ca să fie curată şi cea dinafară“ (Matei 23, 26). Biserica Ortodoxă are multe îndemnuri în acest sens: „De va fi ochiul tău curat, tot trupul tău va fi luminat, iar de va fi ochiul tău rău, tot trupul tău va fi întunecat“ (Matei 6, 22-23). Curăţenia sufletească asigură şi calea mântuirii; „Fericiţi cei curaţi cu inima că aceia vor vedea pe Dumnezeu“ (Matei 5, 8).

Cele mai recente cercetări asupra apei demonstrează că importantă este nu numai structura chimică a ei, ci mai ales cea moleculară, concretizată în modul diferit de grupare a moleculelor, ca răspuns la diferiţi stimuli veniţi din exterior. Astfel, după ce apa a fost „tratată“ cu muzică de Bach, Mozart, Beethoven sau rock, a fost imediat îngheţată, iar analiza microscopică ulterioară a evidenţiat o structură moleculară simetrică, echilibrată, frumoasă în cazul celor trei muzicieni mai sus-amintiţi; din contră, aceeaşi analiză reliefează, în cazul muzicii rock, o structură haotică, dezechilibrată şi urâtă. Utilizarea acestei ape în alimentaţie, în irigaţii etc. determină reacţii în consecinţă. De menţionat că cea mai simetrică, mai echilibrată şi mai frumoasă structură moleculară o are apa sfinţită (agheazma); consumarea acesteia determină în organism echilibru şi armonie lăuntrică. Există deci o strânsă relaţie, o influenţă reciprocă între spirit şi apă. Se ştie că organismul uman este alcătuit în proporţie de 72% din apă şi de aceea el reverberează şi este influenţat benefic sau malefic de muzica ascultată sau practicată. Pentru a înţelege această legătură, facem o paralelă cu două corzi de la două piane diferite, aflate în apropiere unul de celălalt; punerea în vibraţie a unei corzi anume din pianul X (emiţător) va determina coarda corespunzătoare din pianul Y (receptor) să producă acelaşi sunet, aceasta intrând în rezonanţă prin intermediul undelor sonore. La fel se întâmplă între orice instrument sau voce (emiţător) şi om (receptor).

Deci, în selectarea muzicii de ascultat sau de practicat trebuie să fim chiar mai atenţi decât în selectarea alimentelor pe care le punem în farfurie copiilor noştri pentru că, aşa cum s-a demonstrat, ea influenţează atât sufletul, cât şi trupul.