Ne lăsăm păcăliți?

1 aprilie este ziua păcălelilor. În mod tradi­țio­nal, se fac farse - între prieteni sau la nivel public. În a doua categorie intră știrile neadevărate, gen „O farfurie zburătoare a aterizat în Bacău!” La începutul anilor 2000, de 1 aprilie, o televiziune difuza știri senzaționaliste și neadevărate, pe care le dezmințea ulterior. Din nefericire, între timp am ajuns asaltați de fake news 365/366 de zile pe an, nu doar în prima zi a lui Prier. S-ar putea spune că o mare parte din presă (ca să nu mai vorbim de ceea ce apare pe internet) a devenit o păcăleală...

Ca orice alt lucru, farsele și păcălelile trebuie făcute cu măsură. Socotesc că a fost drăguță farsa făcută cu ani în urmă parizienilor, care au fost chemați pe Champ de Mars ca să facă o călătorie gratuită cu un zeppelin. A fost înghesuială... Dar nu putem considera o glumă faptul că un ziar românesc a titrat cândva „A murit Hagi!”

Surprinzător, trimiterea la o întâlnire inutilă sau alte farse similare sunt cunoscute în Europa încă din secolul al XVI-lea! Cât privește stabilirea zilei de 1 aprilie, se discută încă. Cea mai larg acceptată e explicația că în 1564 regele Carol al IX-lea al Franței ar fi mutat sărbătorirea Anului Nou la data de 1 aprilie pe cea de 1 ianuarie. Întrucât la vechiul An Nou se obișnuia să se ofere cadouri, s-a continuat tradiția sub forma unor cadouri false (cutii goale), farse și glume nevinovate.

O altă variantă vizează o datare și mai veche, în Povestirile din Canterbury de Geoffrey Chaucer (1392), dar sunt tot atâția care resping explicația câți cei care o îmbrăți­șea­ză. Nu mai intrăm în amănunte, că sunt sofisticate.

În 1508, poetul francez Eloy d’Amerval s-a referit la un poisson d’avril („pește de aprilie”), care se sărbătorea deja în Franța. Fapt e că expresia s-a păstrat și, până azi, francezii își agață ori lipesc unii altora de spate, pe furiș, de 1 aprilie, un pește de hârtie. Obiceiul se practică și în Italia, Belgia și zonele francofone din Elveția și Canada. Mai există o referire la Ziua păcălelilor într-un poem din 1561 al poetului flamand Eduard de Dene despre un nobil care își trimite slujitorii de 1 aprilie în comisioane inutile.

Dar, indiferent de origine (mai sunt multe explicații alternative), tradițiile sunt larg răspândite și foarte variate.

În Marea Britanie, o farsă de 1 aprilie este uneori dezvăluită mai târziu prin strigătul „April Fool!”.

În Scoția, farsa tradițională este să ceri cuiva să transmită un mesaj sigilat care se presupune că solicită ajutor de vreun fel. De fapt, mesajul spune „Nu râd, nu zâmbesc. Fugăreşte fraierul încă o milă“.

În Irlanda, similar, se încredin­țează victimei o „scrisoare importantă” care să fie dată unei anumite persoane. Acea persoană citește scrisoarea, apoi îi cere mesagerului să o ducă altcuiva și așa mai departe. Scrisoarea conține cuvintele „Trimite fraierul mai departe”.

Danezii, finlandezii, islandezii, norvegienii și suedezii sărbătoresc Ziua păcălelilor de 1 aprilie prin faptul că ziarele publică o poveste falsă, dar rezonabilă. În Polonia, glumele şi farsele se încheie la prânz, cele ulterioare fiind considerate nepotrivite.

Vorba e: ne lăsăm păcăliți sau nu?

Dacă e vorba de glume și farse drăguțe, mai ales venite de la co-  pii - da!

Dacă însă e vorba de promisiuni electorale sau de știri agresive - nu!