Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Opinii Repere și idei Neuitarea unui preot

Neuitarea unui preot

Într-o zi binecuvântată, la chilia mea a venit un preot care mi-a făcut un dar preţios. Era monografia în manuscris a parohiei şi bisericii la altarul căreia slujeşte de cinci ani. Parohia cu pricina este una cunoscută în cetatea Iaşilor şi împlineşte, în anul mântuirii 2008, 190 de ani de existenţă. Biserica „Buna Vestire“ din cartierul Copou al oraşului de pe cele şapte coline a adus credincioşilor ieşeni vestea cea bună a mânturii şi a fost, în acest răstimp, un amvon al propovăduirii Cuvântului cel pururea viu.

Rodul unei frumoase conlucrări

Ce înseamnă biserica în viaţa credincioşilor se ştie. În afară de biserică, nu există mântuire! Cine nu stă acum în biserică nu va putea sta dincolo în împărăţia lui Dumnezeu. O carte interesantă apărută în ultimul timp definea parohia ca „locul unde ne mântuim“. Spaţiul în care Dumnezeu revarsă, prin Sfintele Taine, harul mântuitor cu ajutorul căruia oamenii trec din cele vremelnice în lumea veşniciei şi au posiblitatea de a trăi în comuniunea Prea Sfintei Treimi.

Iniţiativa lăudabilă a părintelui Iulian Necula este una destul de rar întâlnită în viaţa parohiilor. Din sutele şi miile de enorii, multe din ele importante păstrătoare ale istoriilor vechi, doar câteva au monografii. Exemplul acesta vine din adânc de istorie şi era întâlnit numai la marile mănăstiri ctitorite de importanţi domnitori sau boieri. Cronicarii vremii aminteau în scrierile lor daniile făcute lăcaşurilor de cult şi uneori apăreau în scrierile lor figuri de ierarhi şi egumeni care au strălucit în „trecute vremi“.

După acest model, în vremurile apropiate de noi, unii preoţi sârguincioşi au avut şi astfel de preocupări.

Monografia parohiei „Buna Vestire“ din Iaşi este rodul unei frumoase conlucrări ai membrilor acesteia, la iniţiativa şi stăruinţa părintelui Iulian Necula, consilierul economic al Arhiepiscopiei Iaşilor.

Între atâtea parohii şi mănăstiri cunoscute care au istorii pline de tâlc, ce poate aduce nou monografia bisericii „Buna Vestire“ din Iaşi ?

În primul rând, faptul că biserica aceasta a avut între slujitorii ei un episcop grec, Meletie Stavropoleos, care a şi locuit în casele din curtea sfântului lăcaş, pe care le-a donat bisericii, prin testament, pentru a sa veşnică pomenire.

Un alt specific al parohiei „Buna Vestire“ din Iaşi este acela că, între enoriaşii ei, în trecut şi în prezent, se găsesc nume sonore din diferite domenii de activitate: scriitori, pictori, artişti, străluciţi medici, jurişti, profesori universitari ş.a.m.d.

Unii dintre aceştia au fost apropiaţi colaboratori ai preotului paroh, mai ales în perioada interbelică, când elita intelectualilor se implica în multele probleme administrative ale parohiilor. Situaţia s-a schimbat mult după 1947. Donaţiile şi intervenţiile oamenilor mari erau atent urmărite de serviciile secrete şi, de aceea, rolul lor s-a diminuat treptat. Cu toate acestea, la Biserica „Buna Vestire“ mulţi dintre oamenii importanţi ai Iaşilor puteau fi întâlniţi şi în perioada regimului ostil Bisericii, la Sfânta Liturghie, la spovedanie şi la alte slujbe, după tradiţia ortodoxă. Unii dintre ei chemau preotul (pe ascuns) în locuinţele lor, deschizându-şi sufletele sub epitrahil şi păstrând legătura cu învăţătura dreptmăritoare.

Lucrarea aceasta poate constitui un model mai ales pentru parohiile urbane. Ce bine ar fi dacă toţi preoţii ar cerceta stradă cu stradă, fiecare casă cu istoria ei şi ar putea descoperi marile personalităţi care şi-au legat numele de locul respectiv. Aşezate ca într-un mănunchi, în această carte se adună generaţiile după principiul liturgic care ne învaţă că în rugăciunile Bisericii se întâlnesc cei din alte vremi, cu cei din prezent şi viitor. Pe de altă parte, este şi un răspuns la îndemnul Sfântului Apostol Pavel, care îi sfătuia pe credincioşi să-şi aducă aminte de cei care şi-au încheiat frumos viaţa şi să le urmeze credinţa.

Strădanie, pagini de cronică şi rugăciune

Puţine parohii se pot lăuda cu mulţime de personalităţi care le-au fost enoriaşi, mai mult sau mai puţin legate de viaţa liturgică şi comunitară a parohiei: Mihail Kogălniceanu, A. D. Xenopol, Calistrat Hogaş, Nicolae (Nicu) Gane, Titu Maiorescu, George Topârceanu, Lascăr Catargi, Petre Andrei, Vasile Dobrovici, Iorgu Iordan, Andrei Oţetea, Emil Racoviţă, Petru Brânzei, George Macovei, Gheorghe Pendefunda, Petru Pogonat, Vasile Conta, Petru Poni, Ionel Teodoreanu, Petre Buzatov, Veronica Micle, Vasile Pogor, Gheorghe şi Asia Chipail şi mulţi alţii (numele amintite au fost aşezate după străzile unde au locuit, fără o ierarhizare corectă şi cronologică, n.n.).

Din acest motiv preocuparea părintelui Iulian Necula este admirabilă şi vrednică de imitat. Pe de altă parte, amintirea numeroaselor personalităţi care au locuit în vecinătatea bisericii, unii dintre ei fiind ctitori şi binefăcători, constituie rescrierea unui pomelnic aşezat spre pomenire pe masa sfântului altar.

Aşadar, strădanie, pagini de cronică şi, mai ales, rugăciune. Rugăciune către Împăratul veacurilor pentru slujitorii şi enoriaşii parohiei „Buna Vestire“ la ceas aniversar.

Fericită neuitarea acestui preot şi a colaboratorilor săi!

Dacă toţi am fi neuitători, lumea în care trăim ar arăta altfel. Dar şi uitarea e scrisă-n legile omeneşti...