Un sultan luminat și reformist, Abdul-Medjid, a reușit să pună la loc în 1852 steaua de argint furată din Biserica Nașterii Domnului din Betleem, pe care scria așa: „Hic de Virgine Maria Jesus Christus natus es
„Nu lungiţi postul când nu-i post, nu faceţi zilele de post zile de dulce“
Eu mă gândesc că în părţile noastre, fiind altă climă, poate altă viaţă, alte obligaţii, se poate posti cu ulei şi în zilele în care s-ar recomanda să se postească fără ulei. Ce se întâmplă, sunt solicitări... de exemplu, la mine au venit nişte femei care au fost la o altă mănăstire şi au primit ca îndrumare, au primit canon, să mănânce lunea, miercurea şi vinerea fără ulei. Şi aceasta a dus la faptul de a nu putea să facă faţă la munca pe care o desfăşurau. De exemplu, trebuiau să sape cucuruzul şi, cu mâncare neconsistentă, numai de legume, şi aceea fără ulei, n-au putut să facă faţă. Şi au venit la mine şi mi-au spus: „nu ştim ce să facem, că uite, ne-a dat canonul acesta şi nu ne putem împlini munca“... Şi
le-am zis: „părintele acela care v-a dat canonul, stătea la umbră când vi l-a dat şi poate nu avea obligaţii de felul acesta şi poate era şi obişnuit să dea aşa canoane, dar nu ştiu dacă putea să primească el un asemenea canon. Şi el, dacă ar fi fost în situaţia voastră, ar fi cerut dezlegare să mănânce cu ulei. Şi am zis că pe mine nu mă interesează cu ulei sau fără ulei, pe mine mă interesează să mâncaţi mâncare de post. Când e post, să fie mâncare de post, cu ulei sau fără ulei, când e de dulce să fie mâncare de dulce; nu lungiţi postul când nu-i post, nu faceţi zilele de post zile de dulce, decât în sensul acesta, că puteţi să mâncaţi cu ulei şi când sunt zile în care nu-i dezlegare de ulei. Asta aşa, de la mine putere!