„Nu mi-a fost ruşine să ies pe post şi să-mi arăt credinţa în Dumnezeu“

Eu am crescut într-o familie în care obişnuim să mergem la Biserică şi să ne facem rugăciunea dimineaţa, la ora mesei şi seara. Aşa am fost educat. L-am simţit pe Dumnezeu prin rugăciune, prin momentele care m-au apropiat mai mult de credinţă. Rugăciunile care m-au ajutat pe mine foarte mult şi care ar putea ajuta pe orice elev, pe orice om, sunt Rugăciunea inimii şi Tatăl nostru. Fără credinţă şi fără tradiţii am fi dezlipiţi de sufletul românesc. Dacă mergi la Muzeul Satului, vezi că totul se fundamentează pe credinţă, pe tradiţii; ideea de românesc e formată în jurul Bisericii. Dacă nu ar fi fost Biserica Ortodoxă, am fi vorbit alte limbi. Am considerat că e necesar să fim aproape de Dumnezeu cinstindu-L în fiecare zi. Un om dus la biserică şi care crede în Dumnezeu are pe Cineva. Sunt momente în viaţa aceasta în care fiecare om este singur, părăsit de prieteni, rude, când nimeni nu ne ajută... iar atunci sufletul are nevoie de o înălţare, ca şi cum cineva ne-ar ţine în palmă. Avem nevoie de o palmă care să ne ţină şi aceasta e credinţa în Dumnezeu.

Ora de Religie spre aceasta duce: spre a fi mai răbdător, mai înţelegător, mai bun. În zilele noastre, copiii poartă un război, nu tocmai corect, în sufletul lor; în jurul lor există o grămadă de tentaţii spre rău, ceea ce îi face să fie vulnerabili. Şi ei au nevoie de această oră de Religie, care îi va ajuta de-a lungul vieţii lor. Vor urma dezamăgiri, decizii importante şi vor ţine cont de faptul că atunci când vrei să faci ceva în viaţă este important să nu-l calci în picioare pe cel de lângă tine, să nu calci pe cadavre, să ştii ce nu e creştineşte.

Deşi lucrez la un post de radio comercial, nu mi-a fost ruşine să ies pe post şi să-mi arăt credinţa faţă de Dumnezeu, faţă de Biserică, faţă de ora de Religie. Am simţit că e important să le spun oamenilor să-şi apere credinţa. Eu cred că e bine să se facă ora de Religie în şcoală. Şi mulţi au fost surprinşi – plăcut, în cea mai mare parte – că mi-am exprimat opinia în cadrul emisiunilor. Bine, au fost şi voci care consideră că nu e oportun să prezint acest lucru. Lumea are senzaţia că cineva care face glume, care face lumea să râdă, nu poate fi un om profund, deşi a face pe cineva să râdă e o treabă foarte grea, e un lucru dificil. Şi mergând pe stradă, multă lume m-a felicitat văzând campania pentru ora de Religie. Aşa ne descoperim unii pe alţii. În faţa lui Dumnezeu toţi suntem egali; ceea ce contează este cât Îl iubeşti pe Dumnezeu, ce fapte bune ai făcut până atunci. Înaintea lui Dumnezeu suntem noi cu faptele noastre. Chiar dacă unii m-au înjurat şi m-au vorbit de rău, asta nu m-a determinat să renunţ şi să îmi fie ruşine! Şi mă bucur că părinţii şi-au înscris copiii la ora de Religie într-un număr aşa de mare, de peste 91%.