O carte ca o icoană

Cinstirea Sfintei Cuvioase Parascheva este o componentă străveche a vieţii religioase a trăitorilor pământului românesc. Cultul "miresei cerescului Mire", cum glăsuieşte troparul, s-a statornicit la nord de Dunăre cu mult înainte ca moaştele să ajungă la Iaşi în 1941. Cu osebire în Moldova, această empatie cu viaţa şi jertfa "crinului răsărit în grădina cea de sus" a fost mai pregnantă. O dovedesc bisericile de demult care au ales drept praznic pe Cuvioasa Parascheva, iconografia atât de bogată, a cărei capodoperă o reprezintă înlănţuirea de scene ale trecerii prin lume a Cuvioasei, fresca cea măiastră a Catedralei din Roman, de la 1550, din vremea lui Petru Rareş, epoca înfloritoare a zugrăviturilor moldoveneşti de altitudine universală. Faptele alese ale acestei binecredincioase fiinţe din Epivata Bizanţului mişcaseră multe inimi şi suflete româneşti. Mitropolitul Varlaam înfăţişase în "Cazania" jertfa întru credinţă săvârşită cu smerenie şi din iubire de Dumnezeu de făptura cea precurată din părţile Mării de Marmara.

De aceea cred că domnul Moldovei, Vasile Lupu, a fost peste măsură de bucuros când Patriarhul Constantinopolului, Partenie I, a hotărât să-l răsplătească pentru mărinimia şi milostenia sa pe acest bazileu bizantin al septentrionului, dăruindu-i moaştele Cuvioasei Parascheva "pentru sfinţirea şi binecuvântarea acelui loc al Bogdaniei (Ţara Modldovei, n.n.)". Vasile Lupu plătise dările Patriarhiei Constantinopolului până la ultima leţcaie. Scosese nu puţin bănet din vistierie, dar o făcuse nu de fală, ci împlinind o datorie creştinească. Primea în dar moaştele unei sfinte care era în inima neamului său.

Recunoştinţa i-a venit tot din ceruri prin purtarea poporului al cărui fiu de seamă a fost. Acesta a dat înaltă preţuire momentului cu adevărat istoric şi astfel a luat naştere adoraţia impresionantă pentru lucrarea Cuvioasei. A devenit cu timpul binefăcătoarea şi protectoarea Moldovei şi a României întregi. Iaşii au îmbrăcat tot mai spornic de la un an la altul, mai cu seamă după căderea comunismului, aură de loc al sacralităţii, de sanctuar cu magnetică atracţie, asemenea celor de la Fatima sau Lourdes. Sute şi sute de mii de credincioşi vin de 14 octombrie, de hram, la Iaşi, să se închine moaştelor Cuvioasei. Tot anul se adaugă alte sute de mii. E o voltaică mărturisire a credinţei şi încrederii în virtuţile sfinţeniei.

Despre toate acestea dă seamă o carte care a văzut lumina tiparului în toamna anului 2011, de Praznicul Sfintei Parascheva, când s-au rostuit 370 de ani de la aducerea la Iaşi a moaştelor. Se intitulează simplu "Sfânta Cuvioasă Parascheva mult folositoare". Este un album apărut la Editura "Doxologia", căruia i se potriveşte zicerea argheziană "carte frumoasă cinste cui te-a scris". E alcătuită cu minte, inimă şi gust artistic. Creionează viaţa Sfintei, evocă documentat împrejurările statornicirii în cetatea moldavă a moaştelor, zugrăveşte grăitor în imagini fotografice expresive policromia curatelor şi răscolitoarelor trăiri ale pelerinilor, adună într-un florilegiu cele mai minunate transpuneri iconice, reproduce elemente ale tipăriturilor numeroase ce i s-au consacrat Cuvioasei în spaţiul ortodox românesc, din care unele au podoaba artei adevărate. O carte ca o icoană de pus la răsăritul inimii.

În album a fost inclusă o fotografie cu valoare de document, care surprinde procesiunea cu moaştele Cuvioasei în anul cumplitei secete din 1946-1947, din Moldova, ce l-a avut călăuză pe părintele arhimandrit Teoctist Arăpaşu. La capătul acestei preumblări şi rugi necontenite Dumnezeu s-a îndurat şi a slobozit norii peste pârjolitul pământ moldav. "Şi a plouat, a plouat…!", îmi mărturisea în 2003, într-o înregistrare televizată, Preafericitul Teoctist, retrăind tulburat ca într-un mit fericita clipă a izbăvirii. A fost aceasta una dintre minunile din lungul şir al făptuirilor miraculoase ale lui Dumnezeu prin lucrarea serafică a Cuvioasei. Este episodul cu pricina un capitol fundamental din răsunetul ce-l au în înalturi chemările Sfintei Parascheva. Reflectarea sa mai amplă prin fotografii şi confesiuni într-o viitoare ediţie ar întregi elocvent această carte "mult folositoare" şi ar oferi noi desluşiri şi tâlcuiri sufletelor care umblă pe drumurile Domnului la braţ cu Sfânta Parascheva.