O carte de istoria şi filosofia religiilor la Editura BASILICA

În colecţia „Cursuri, manuale şi tratate de teologie ortodoxă” a Editurii BASILICA a văzut recent lumina tiparului un volum de referinţă pentru studiul sistematic al religiilor în învăţământul nostru universitar. Autorul, pr. prof. univ. dr. Nicolae Achimescu, titularul disciplinei Istoria şi filosofia religiilor şi directorul Şcolii doctorale „Dumitru Stăniloae” de la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Justinian Patriarhul” a Universităţii Bucureşti, este o personalitate remarcabilă în domeniu, fiind cunoscut în ţară şi în străinătate prin zecile de volume şi sutele de articole publicate.

Volumul cu o denumire sobră, Istoria şi filosofia religiilor. Religii ale lumii antice, reprezintă, de fapt, a III‑a ediţie, revăzută şi adăugită, a cărţii publicate mai întâi în anul 1998 la editura ieşeană „Junimea” (reluată, într‑o a doua ediţie, tot la Iaşi). În prefaţa actualei ediţii, pr. prof. Nicolae Achimescu începe cu o pledoarie argumentată asupra necesităţii studiului istoriei religiilor în şcolile de teologie ortodoxă, apoi face precizări asupra metodologiei de lucru şi a publicului vizat. „Ea (cartea, n.n.) se adresează în egală măsură tuturor acelora care sunt pasionaţi de istoria şi moştenirea religioasă a lumii antice, dar mai ales studenţilor facultăţilor de Teologie şi Filosofie, unde Istoria şi filosofia religiilor este integrată în rândul disciplinelor din planul de învăţământ” (p. 17). Însă, în contextul multicultural şi plurireligios al societăţii globale, a cunoaşte trăsăturile fundamentale ale diferitelor sisteme religioase ale Antichităţii nu reprezintă doar o chestiune de cultură generală, ci şi o cale de a înţelege ipostazele lui homo religiosus de ieri şi de azi.

Structura cărţii de 608 pagini este repartizată pe şaptesprezece capitole dedicate principalelor sisteme de credinţe, idei şi practici religioase, din preistorie până către crepusculul Antichităţii: de la Egiptul faraonilor şi vechile popoare ale Asiei autorul trece la Imperiul roman, Grecia clasică şi popoarele mediteraneene, apoi către strămoşii europenilor de azi (geto‑dacii, celţii, triburile germanice, vechile populaţii slave). Prezentarea religiilor lumii antice se încheie cu o privire către „lumea nouă”, cu neamurile precolumbiene (azteci, maiaşi, incaşi). Fiecare capitol este conceput ca o sinteză asupra temei abordate. Consideraţiile şi preliminariile generale ajută pe cititor să se poziţioneze din punct de vedere istoric, social‑cultural şi religios, înainte de prezentarea elementelor caracteristice fiecărui sistem religios (divinităţi şi semnificaţii ideatice, mitologie, morală, particularităţi ale actelor de cult: temple, sacerdoţiu, sacrificii, sărbători, practici specifice, cultul morţilor şi credinţele în nemurirea sufletului etc.). Capitolele se încheie cu concluzii şi liste bibliografice consistente, unele cu peste 100 de titluri de cărţi, nu doar în română, ci şi în limbi de circulaţie internaţională: germană, engleză, franceză. Pentru facilitarea fluenţei lecturii, autorul a renunţat la notele din subsolul fiecărei pagini, dar cititorul este invitat să consulte şi să aprofundeze tematica sugerată de bibliografiile ataşate. Este o formă prietenoasă de a-l apropia pe cititorul grăbit de astăzi de un domeniu fascinant, dar care presupune o adevărată asceză intelectuală şi spirituală, date fiind complexitatea şi deschiderea pluridisciplinară a religiilor. Este de ajuns să ne gândim doar la opera lui Mircea Eliade, citat adesea şi de pr. profesor Nicolae Achimescu în acest volum, şi la echipa de savanţi care a contribuit la monumentala Encyclopedia of Religion, în 16 volume.

Ce aduce original cartea părintelui profesor Achimescu, într‑o perioadă când s‑au înmulţit cărţile de istorie a religiilor la editurile din România, este perspectiva teologului creştin ortodox, asumată desluşit în alcătuirea lucrării. În planul dezbaterilor din mediile academice privind obiectivitatea ştiinţifică în analiza fenomenului religios este recunoscut faptul că nimeni nu‑şi poate revendica un sistem referenţial absolut. Orice cercetător este, într‑o mai mică sau mai mare măsură, tributar moştenirii sale culturale şi spirituale, precum şi propriilor experienţe existenţiale. De aceea, considerăm că asumarea deschisă a unei perspective este o mărturie de sinceritate şi de smerenie academică.

Comparaţiile dintre diferitele credinţe şi ritualuri şi, în mod special, explicarea unor idei şi practici religioase care au asemănări în creştinism ajută pe cititor să se orienteze şi să integreze informaţiile într‑o înţelegere unitară şi coerentă. Cităm aici, spre edificare, doar un fragment din subcapitolul privind „Misterele eleniste şi misterul creştin”: „…S‑a mai încercat, de asemenea, acreditarea ideii că misterele iniţiatice eleniste şi creştinismul ar pendula, în fapt, în jurul aceluiaşi punct comun: moartea şi învierea divinităţii, de care se poate împărtăşi şi cel ce se iniţiază prin ritualuri iniţiatice speciale. Însă, aşa cum se ştie, ceea ce distinge, în primul rând, creştinismul de cultele misterice şi esoterice, în general, este sentimentul de bucurie şi de noutate pe care acesta îl aduce în lume. Noutatea creştinismului - subliniază foarte frumos acelaşi Eliade - a constat şi constă în istoricitatea lui Iisus Hristos, ca Om şi Dumnezeu, iar bucuria izvorăşte din certitudinea Învierii Sale” (p. 437).

Dar despre creştinism şi despre religiile contemporane părintele profesor Nicolae Achimescu ne promite un al doilea volum, în care vor fi abordate şi hinduismul, budismul, jainismul, confucianismul, taoismul, şintoismul, religiile populaţiilor tribale contemporane, iudaismul şi islamul. Desigur, cine doreşte să aibă o perspectivă cuprinzătoare asupra celui de‑al doilea volum trebuie să fi lecturat în prealabil tratatul dedicat religiilor din Antichitate, publicat în acest an 2015 la Editura BASILICA a Patriarhiei Române.